In lumea asta strâmba, prost croita, plina de suferinta si de nedreptati, se spune ca exista, totusi, un lucru bine impartit. Si anume, prostia. Dupa cum afirma André Glucksmann, autorul unei carti intitulate chiar asa, Prostia, de favorurile acesteia nu scapa nimeni, ea revarsându-se din ecranul televizorului odata cu stirile de ultima ora, putând fi regasita in personajele lui Molière, ca si in cele mai profunde introspectii psihanalitice. Asa este, din pacate, prostia e nemuritoare si e primejdioasa. Cât despre fudulia ei, ce sa mai vorbim? Sunt atâtea exemple vestite in acest sens, iar noi avem un proverb care e foarte expresiv, acela cu „prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul”. Pentru mine, doua sunt dovezile cele mai evidente ale absentei inteligentei, sa incurci lucrurile, adica sa confunzi punctele de vedere (e o definitie celebra a lui Ralea, care spunea asta) si sa nu intelegi de gluma. Si vad atâtia indivizi obtuzi care se dedau la cele mai rurale polemici, lipsa lor de cultura si de spirit fiind absolute, incât ma ingrozesc! Eu am un principiu clar, preluat de la Caragiale, la o gluma se raspunde cu o alta mai buna. Daca esti in stare, normal. Daca nu, te superi ca prostul si mai si tii mânia, pâna te otravesti de-a binelea. Ca tot Nenea Iancu ne avertiza ca de gluma nu stiu decât oamenii sanatosi, veseli din fire, nu posaci. Si destepti, musai cu spiritul treaz, neadormit, carevasazica. Se pare insa ca lumea e tot mai bolnava, din moment ce s-au inmultit atâta suparaciosii. Unii spun ca am ajuns sa traim intr-o epoca a acestora, spiritualul domn Toader Paleologu având o carte care se cheama „Era suparaciosilor”. Dar cel mai rau este ca tâmpenia naste ura, ca devine sufocanta, nemailasând loc niciunui firicel de judecata normala. Din nefericire, prostia nu ucide, ba dimpotriva, ea prolifereaza, infloreste sub ochii nostri, e incapatânata, deosebit de activa, propunându-si sa ne convinga de aberatiile ei. Cea mai periculoasa acum mi se pare prostia politica, baricadarea unora in niste idei fixe sau in ideologii deteriorate cu care monologheaza la nesfârsit.