Bricolaje: Promovarea prin scandal

Ca orice om normal, in acceptia pe care o dau eu cuvântului, am preocupari diverse si multe curiozitati legate de tot ce se intâmpla in jurul meu. Nu sunt cantonata numai intr-o directie, nu consum numai cultura inalta, teama fiindu-mi de rigiditate, pretiozitate, de fixisme si intoleranta. Ma feresc de extreme, nu pic in nicio fandacsie, nu iau hotarâri definitive, radicale. Am intâlnit oameni care nu se mai uita deloc la televizor de multa vreme, de pilda, l-au scos din casa, ceea ce eu nu as putea face. Fara sa exagerez, cu oarecare moderatie, asadar, imi aleg zilnic diverse emisiuni, filme pe care vreau sa le vad. Consum câte putin cam din toate genurile de pe micul ecran si-mi place teribil puterea pe care mi-o da telecomanda. Ma opresc câteva minute la ceva anume, si cum imi displace sau ma irita ce se intâmpla acolo, cum schimb postul, ca sa-mi menajez nervii. Si cum fara olecuta de bârfa, chestii mondene, frivolitati agreabile viata ar fi posaca si nesarata, zilele trecute m-am uitat la "Acces direct" si "It’s show time". Si asta pentru ca la prima emisiune era vorba despre actori, ce sa fac, nu prea pot totusi sa ma desprind de teatru, ce tine de profesie e ca o a doua natura. Se "dezbatea" nefericitul caz al lui Serban Ionescu, dar se facea tapaj si de chestiuni intime, legate de relatia lui cu sotia, Magda Catone, si mai era pe acolo si Claudiu Bleont, forfecat apoi, in cealalta emisiune, pentru ca sturlubaticul actor, altminteri un tip foarte talentat, dar extravagant si exhibitionist, e acuzat de colega sa, Nadine, pentru hartuire sexuala. Acum, nu ca ar fi asta cine stie ce noutate. Au fost sefi de stat, din America, din Israel, a fost seful FMI-ului, oameni importanti si presuspus seriosi, implicati in astfel de evenimente. Or, in lumea artistica, boema, libera si libertina, scaparile de sub control, excentricitatile, comportamentele abuzive, excesele, de orice natura, nu sunt o raritate. Ceea ce nu scuza aceste lucruri si fapte, in ordine morala, desigur. Numai ca aici isi baga coada si fictiunea, chestiile trucate, regizate, scopul fiind atragerea cu orice pret a atentiei. Unii artisti profita de astfel de scandaluri provocate cu buna stiinta, pentru a se promova, reteta fiind sigura. Asa ca adevarul e greu de stiut in asemenea cazuri. Dar eu gasesc ca e un bâlci ieftin, din care nu câstiga nimeni. Si imi retrag orice farâma de simpatie pentru cei care coboara atât de jos, in zona instinctelor primare. Apoi, daca ma uit la "It’s show time", sigur ca las deoparte orice pretentie intelectuala, stiind ca nu e altceva decât o sueta unde sunt "rontaite" niste vedete de doi bani, de obicei, si unde se vântura picanterii. Dar chiar asa fiind, nu pot sa nu remarc felul in care se exprima comentatorii invitati, designeri vestimentari, si alte soiuri, oameni cu o anumita pregatire profesionala, se presupune, cu niste scoli absolvite. Acestia slobozesc adesea cuvinte deocheate si se adreseaza unii altora cu "bai, mai", de parca ar fi pe maidan, jucând turca, si nu intr-o emisiune de televiziune, fie ea si mondena, de bârfe. Si astea se pot face insa cu un anumit stil, cu malitie, cu amuzante si aluzive jocuri de cuvinte, cu umor, cu ironie. Când apari la televizor, in fata atâtor oameni, cred ca e cazul sa ai o tinuta civilizata si sa-ti perii limbajul. Promovare, promovare, intelegem si noi dupa ce le arde unora buza, dar totul ar trebui sa aiba o limita a bunei-cuviinte. Pentru ca nu suntem chiar atât de prosti pe cum ne cred unii, si nu ne zgâim la orice fara pic de simt critic, inghitind, de-a valma, gugumanii inaripate.
Carmen Mihalache