Bricolaje: Perplexitati

Am din ce in ce mai multe perplexitati in acest timp bezmetic, in care te poti astepta la absolut orice. Pentru ca nimic nu mai e sigur. Credem, in anumite perioade, in niste lucruri, luându-ne dupa spusa unor specialisti, ca apoi sa vedem cum se contrazic si sustin chiar contrariul a ceea ce au afirmat inainte. La inceputul iernii prognoza era pentru un anotimp mai cald decât de obicei, si sarac in precipitatii. Când colo, ce sa vezi, ninsori abundente, nameti imensi, ploi inghetate si ger siberian. Asta dupa ce ani de zile am fost aburiti cu incalzirea globala. Inconsecventele sunt numeroase si in ceea ce priveste regimul alimentar. Cafeaua, de pilda, când e rea, când e buna (mai nou, cica 3-4 cescute pe zi te scapa de depresie, boala la moda, foarte raspândita), ouale când sunt un pericol de crestere a colesterolului, când sunt recomandate, chiar doua-trei pe zi. La fel, s-a spulberat mitul cu un mic dejun consistent, care era garantul reusitei unei cure de slabire. As, nici asta nu-i adevarat. Mai bine e sa manânci des si putin, la trei-patru ore distanta. O multime de teorii se bat cap in cap si ne dau ameteli, ne baga in sperieti. Acum trebuie sa citim si ce scrie pe reteta pâinii noastre cea de toate zilele, Doamne fereste, sa nu contina initium, adica otrava, pur si simplu, cum zic otevistii cei atoatestiutori, si care vor sa apere poporul de rele. Si când este vorba despre stereotipuri sociale dam peste contraziceri. De exemplu, mitul succesului este unul dintre cele mai puternice din lume, daca e sa ne gândim doar la americani, care se dau de ceasul mortii ca sa obtina succesul in cariera, in viata, ghidându-si toata existenta dupa acest pretios deziderat. Modelul american a fost adoptat insa de multi altii, in lume moderna, dar si aici si-a bagat un dracusor coada si a tulburat apele. Sociologii si psihologii vin si spun ca exista o teama de succes care insoteste ambitia de a-l obtine. Explicatile ar fi urmatoarele: frica de necunoscut, de schimbare, frica de inaltime, de ierarhia in care urci, dar de unde poti sa si cazi, ceea ce e cu atât mai dureros, cu cât pici mai de sus. Nici sa iesi din masa anonima nu e simplu, riscul fiind acela de a stârni multe invidii, resentimente in rândul nenorocosilor, al celor vesnic frustrati. Iar la teama vizavi de felul in care reactioneaza ratatii de profesie, care se organizeaza impotriva ta pentru ca esti diferit de ei, punând la cale represalii, dedându-se la odioase cabale, se adauga si temerea ca propriul comportament poate suferi modificari, succesul urcându-se la cap, dând un soi de vertij. Temerea asta e insa rarisima, din câte am observat eu, cei mai multi indivizi de succes pierzându-si luciditatea si simtul masurii odata ajunsi pe culmi. Unde se complac intr-un fel de autoveneratie.
Chestia este ca oricum e greu, si cu succes, si fara de el. Oare cum sa te mai simti confortabil (”confritabil”, cum savuros pronunta o fetita intervievata la radio, la „Coltul copiilor”) pe lumea asta?
Carmen Mihalache