Bricolaje: O expresie care-mi place, get a life!

Mare zarva prin mass-media dâmboviteana, iscata de recent anuntatul divort dintre sotii Banica! Subiectul este intors pe toate partile, e tocat in ziare, reviste, in emisiuni, e dezbatut „stiintific”, convocându-se voci autorizate, de la jurnalisti de monden, la psihologi si astrologi. Prin platouri se perinda colegi, prieteni ai celor doi, cât si alte categorii de persoane, dându-si cu parerea la modul „savant” despre respectivul caz. Prilej pentru a-i caracteriza pe impricinati (dar si a se da ei insisi importanti), si a „analiza” formidabila chestiune, de parca-ar fi ceva de interes national. Am vazut câteva frânturi din niscaiva emisiuni, pentru ca n-am timp sa le urmaresc in intregime, si am aruncat o privire pe Net, asa, de-o micuta si inofensiva curiozitate omeneasca. Cum nimeni nu-i numai inger sau diavol, si portretele celor doi sunt foarte contradictorii. Despre Stefan Banica, unii dintre apropiatii sai spun ca e un „cavaler”, dar fostele iubite zic altceva. I-a mers buhul, de altfel, ca e iute la mânie, ca e zuliard foc (adica gelos) si ca le cam altoieste pe bietele femei inamorate de el. Despre crizele lui de Othello, purtator de cutit de bucatarie asupra-i (vai, ce rudimentar!), vorbeste Cristina Topescu. Alte iubite nu au devoalat atari comportamente si atacuri teroriste, sunt mai discrete, au simtul penibilului, probabil. Oricum, aici sunt absolut de acord cu un forumist care-i besteleste pe tipii violenti, sustinând ca nu sunt barbati adevarati cei care bat o femeie, ci niste baietasi slabi, fara stapânire de sine. Pai, chiar asa e, ca si Shakespeare numea violenta „târfa a neputintei”! In fine, mai vad ca fostii soti s-au straduit, totusi, sa arboreze un aer de decenta, postând si ei niste anunturi pentru fani, ca sa-i linisteasca. Iar Andreea Marin se vrea demna si refuza postura de victima, ea e o femeie puternica, pe picioarele ei, are proiecte, planuri de viitor. Care se intâmpla sa nu mai fie aceleasi cu ale ex-ului. Foarte bine, treaba lor, sa si-o rezolve cum cred ei de cuviinta. Mai ales ca nici nu-i asa de greu, ca doar nu-s niste fietecine, niscaiva amarâti care traiesc din salarii de bugetari si au de impartit un nenorocit de apartament, acolo, ca muritorii de rând. De obicei, cele mai crunte incercari sunt cele venite din parte materiala, incercari sâcâitoare, si care te pot umili. In rest, dupa un divort, care e traumatizant, nu zic nu, se poate supravietui. Si dragalasa „zâna” chiar a precizat ca nu asta o va dobori pe ea, ca doar a mai trecut printr-o astfel de situatie. Un divort nu-i chiar asa o mare nenorocire, uneori el aduce si ceva bun, o eliberare, o buna ocazie de a face altceva cu viata ta. De fapt, aici voiam sa ajung, la ideea ca fiecare cuplu, casnicie e altfel, ca fiecare isi face viata cum vrea, cum ii este mai bine. Aici nu exista retete universale, si nu ar trebui ca oamenii din exterior sa intervina, in niciun fel, in relatia dintr-un cuplu. Chiar când e vorba despre persoane publice, pentru ca si acestea tot oameni sunt, si au dreptul la viata lor personala. De aceea ma revolta antropofagia asta moderna, mondena si stupida, când toti se reped sa smulga bucati din viata ta, sa te hacuiasca si sa te infulece. Get a life!, au americanii o expresie, buna de aruncat in fata liotei de bârfitori care nu sunt in stare sa aiba o viata a lor. Si sa-si vada de ea, nu de a altora.