Am întrerupt lectura pentru câteva zile, şi peste ce credeţi că am dat, deschizând, la întâmplare, “Maimuţa carpatină”? Peste următoarea propoziţie din capitolul “Obiceiuri româneşti de tranziţie”, în rândurile în care este vorba despre turismul frenetic în străinătăţuri, noul hobby al conaţionalilor noştri: “Vizitaţi Uniunea Sovietică până când nu vă vizitează ea pe dumneavoastră”.
E ceea ce-i spune un domn autorului, în faţa unei agenţii turistice la care se făceau înscrieri pentru excursii în fosta URSS. Iar Radu Parashivescu zice că a râs amar. Iar asta era acum ceva vreme în urmă, dar acum, de când cu ultimele evenimente, cum am mai putea râde la o astfel de glumă? Greu de spus.
Dar să revenim la „cestiune”, adică la radiografiile făcute de Radu Paraschivescu, care vede în pasiunea exagerată pentru turism, de pildă, că tot am început cu asta, un fel de răfuială cu trecutul. Ţinuţi în ţarc atâta timp, aproapae o jumătate de secol, românii vor acum să ajungă în cele mai îndepărtate şi exotice locuri de pe mapamond. Şi vorbitul tare este tot o astfel de revanşă. Deşi cel mai tare vorbesc tinerii, cei care nu au trăit în vremurile când erai ţinut sub observaţie şi lucrurile importante se spuneau în şoaptă. Vârstnicii nu prea ridică tonul nici acum, o fac, în schimb, junii, dar oricum, cine-i ascultă? Asta-i hiba, că poţi să spui orice, tot degeaba, însă. Ceea ce e de reţinut în legătură cu obiceiurile noi este faptul că ele sunt un răspuns la refuzurile de altădată, la ceea ce nu ne era îngăduit.
Numai că, prea vrem totul deodată, şi asta nu-i cu putinţă. În lumea nouă de plastic în care trăim, multe lucruri sunt anapoda, aşa că-i bine să mai îndesim filtrul, să fim mai selectivi, atenţi la esenţă, nu doar la aparenţele care iau ochii.
Radu Paraschivescu face multe şi ascuţite observaţii psihologice şi sociale. Remarcă excelenta gimnastică a adaptabilităţii la români, felul în care inventează ei mereu portiţe de scăpare din ceva neplăcut, cum ingeniozitatea lor e vecină uneori cu geniul. Urmarea este un tranzacţionism turat la viteză maximă. La noi, se vinde, imediat, orice.
Trist este că şmecheria a ajuns pe primul plan, iar recursul la inteligenţă, obligatoriu prin alte părţi ale lumii, e facultativ la noi. Pentru că nu mai există simţul şi ierarhia valorii.
Poate de aceea s-au şi înmulţit atâta oamenii recenţi, cei de plastilină, pe când oamenii pur şi simplu, autentici, adevăraţi, s-au rărit. Maimuţa carpatină triumfă.
