Recitesc un articol al lui Constantin Calin din recent aparutul volum de publicistica “Pagini din ziar” (tomul II, cuprinzând Pagini de critica literara ), intitulat „România muncitoare”. Este vorba acolo despre cele doua Românii culturale, așa dupa cum le vede autorul volumului, binecunoscut critic literar bacauan, prestigios exeget al operei bacoviene, vivace publicist de cursa lunga, moralist prin vocatie. Cele doua Românii ar fi una mediatica si una carturareasca, prima fiind în vizibil avantaj, arhipopularizata la ora actuala, pe când cea de-a doua este într-un con de prelungita si deasa umbra. Partea mediatica este cunoscuta de mai toata lumea, din moment ce îi intra omului în casa, pe toate canalele.
Peste 80% din populatia tarii se uita la televizor, si acolo îi vede pe analistii politici, pe moderatorii de emisiuni, pe invitatii acestora, cam aceiasi, pe câtiva scriitori si eseisti mediatici, pe câtiva artisti, dar nu dintre cei mai reprezentativi pentru adevarata cultura. Daca prima Românie e rasfatata, dupa cum exact remarca autorul volumului, cea de-a doua e vitregita, desi oamenii ar avea mult mai mult de câstigat cunoscându-i dimensiunile reale, profunda valoare.
Cert este ca traim un timp al confuziei si degringoladei valorilor, nevoia de modele, de exemple fiind mai acuta ca oricând. De aceea, Constantin Calin se opreste la un florilegiu cu numele (foarte sugestiv) „Cuvinte pentru urmasi”, alcatuit de Asociatia Româna pentru Patrimoniu, în care sunt reunite alocutiunile a 70 de mari intelectuali din domenii diferite, premiati, ani de-a rândul, ai asociatiei amintite. Iar la toate aceste nume ilustre ale culturii românesti gasim un elogiu al muncii, al „ostenelii”.
Asta în timp ce astazi lumea alearga dupa chestii usurele, frivole, dupa loisir si distractie .Oamenii stau pe net ore în sir, socializeza pe retele, bloguiesc câte-n luna si-n stele, dar nu mai au timp pentru lucruri asezate, pentru studii temeinice, pentru meditatie si reflectie. Or, un intelectual autentic, serios, este, într-un fel un “pustnic”. Asa dupa cum se vede din marturisirea, pilda si îndemnul lui Al. Husar: “Cert, nu-ti cere nimeni sa spui oricând, orice. Având ca om, în primul rând, o viata proprie, nu încerca sa-ti pui prea multe probleme, caci multe sunt sau au fost lamurite de mult. Mai ales, tine minte, nu scrie orice, nu dispretui întelepciunea tacerii. Când nu ai de spus ceva al tau, mai bine taci! (…) Ca om, dumneata va trebui sa traiesti, însa. Apara-ti sanatatea si puterea morala.
Pastreaza-ti cu grija taria sufleteasca, pazeste-ti tot ce ai mai scump – numele bun; cu frâne puternice apara un hotar de cumpana în statornic echilibru. Fii val lovind în mal fara ragaz, cu minte, cauta-ti vadul tau si nu iesi din albie, nu inunda valea, nu spulbera sensul unei vieti”.
Din pacate, acum vedem o droaie de „inundatori”. Mai cu seama pe la talk-show-rile care ocupa mai tot spatiul unor televiziuni, pentru ca-s usor de facut. Chemi în platou niste persoane, dintre acelea care sunt abonate ale postului respectiv, „fidelii casei”, indivizi cu tema învatata, supunându-se, servil, „comandamentelor supreme”. Insi care se lafaie pe ecrane si bat apa-n piua, guralivi incontinenti, aruncând seminte de scandal, vânturând nimicul, totul în spectacole derizorii, penibile, de prost-gust. De unde sa aiba ei habar de vorba înteleptului: cine stie, tace? Si de unde sa aiba ei, bieti colportori de vorbe goale (sau dictate de cei care-i manipuleaza), ceva de spus al lor?
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
