Sunt destule voci iritate, mai ales din rândul celor care administrează partea de finanţă, ce se ridică împotriva festivalurilor, de orice fel, invocând faptul că avem prea multe. Eu nu cred asta, şi nu am nimic împotriva niciunui fel de sărbătoare, crezând, cu o încăpăţânare deosebit de pozitivă, că oamenii vor să fie fericiţi. În viaţa asta, nu în cea de apoi.
Asta mi-a rămas mie în minte după ce am citit câte ceva din opera lui Aristotel, care se referea în paginile respective la scopul vieţii. Sunt, desigur, mai multe feluri de fericire, fiecare individ căutând-o pe cea care i se potriveşte.
Şi s-au scris multe pagini de filosofie, de literatură despre „noţiunea de fericire”, Dumitru Solomon intitulându-şi chiar aşa una dintre piesele sale. Întorcându-mă la festivaluri, vreau să spun că ele sunt un prilej de a fi împreună, bucurându-ne de lucruri plăcute, comunicând idei, impresii, amestecându-ne senzaţiile, gusturile, etc. De aceea e bine că ele se fac, adunând oameni laolaltă, creând un spaţiu de comuniune, de dialog.
Şi e bine că sunt multe şi diverse, pe domenii, pe teme, că sunt festivaluri de muzică, teatru, literatură, film, modă, gastronomie, etc. Aşa e normal, ca oamenii să aibă de unde să-şi aleagă ce merită văzut, trăit, împărtăşind cu ceilalţi bucuria de a descoperi ceva nou. Mie, de pildă, toamna mi se pare cel mai frumos anotimp, fiindcă îmi aduce o mulţime de festivaluri, de teatru, în primul rând, iar ele mă interesează nu numai strict profesional, ci îmi şi hrănesc pasiunea, dintotdeauna, pentru arta scenei. Îmi plac apoi festivalurile literare şi am nostalgia marelui Festival Bacovia pe care-l organiza, pe vremuri, revista „Ateneu”, invitând pe cei mai de seamă scriitori din toată ţara, aici, la Bacău.
Erau zile fremătătoare, pline de evenimente, de întâlniri memorabile. Şi chiar dacă multe lucruri s-au schimbat, avem acum o altă manifestare care ne adună rodnic, frumos, „Toamna bacoviană”, ajunsă la cea de-a treia ediţie. La care mi-aş dori să văd un public cât mai numeros, pentru că o asemenea manifestare pe viu, live, carevasăzică, e altceva decât „se dă” la televizor. Îi vezi de aproape pe scriitori, poţi să intri în vorbă cu ei, să le pui întrebări. Aduni impresii, ai ce povesti şi altora apoi, în fine, mai ieşi din obişnuit, din rutină. Că de aia sunt bune festivalurile, să ne mai coloreze viaţa, să ne-o îmbogăţească şi să o împrospăteze.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
