Pe vremuri circula o butadă: „Nu ne temem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului”. Zicere destul de actuală, cu acoperire chiar şi în zilele noastre. În care se întâmplă atâtea lucruri ciudate, încât nu te mai miră nimic, şi se spun atâtea gogomânii, atâtea tâmpenii epocale, că nici nu ştii ce este mai bine să faci, să râzi sau să plângi.
Şi măcar de-ar fi să întâlneşti acea uluitoare confluenţă dintre umorul involuntar, imbecilitate şi geniu, despre care vorbeşte foarte aplicat, căci se pricepe, autorul unor volume de vorbe de duh ca Des MacHale. I-am citit volumele despre care aminteam, traduse de Radu Paraschivescu în colecţia „Râsul lumii”, şi am fost cucerită de hazul antologiilor cu pricina.
Mai nou, am aflat că simpaticul traducător, autor el însuşi al unor cărţi de mare succes la public (având la bază inspiraţia de sorginte britanică) pregăteşte un al patrulea volum de perle, care se va numi „Noi vorbim, nu gândim. Sunând aşa: „Bunicul meu, care a fost preot, m-a învăţat să nu fur şi să nu mint”. Fără comentarii, căci ar fi de prisos.
Pentru că „avem în faţă o rămânere în urmă” (perlă de milioane!), cred că ne va trebui o operaţiune de detoxifiere, cât mai repede posibil. Că prea multe porcării înghiţim. România de azi e mult prea pitorească, plină de stridenţe, nereguli, abuzuri, de vulgaritate şi excese.
Ceea ce nu mă împiedică să visez la chestii normale, la lucruri decente, fireşti, făcute cu bun-simţ şi cu bun-gust. Când lucrurile îşi vor reveni, când vor intra pe un făgaş al normalităţii, atunci şi noi ne vom însănătoşi, ne vom însenina. Câteodată îmi zic că am obosit aşteptând acea vreme, dar nu renunţ la speranţă. Deşi cronica vremurilor noastre mă contrazice constant, mă încăpăţânez să-mi cultiv, în continuare, visul despre o lume mai bună, mai dreaptă.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
