La noi, ca la nimenea. Toată lumea se cearta, din orice se isca un scandal, în presa vezi titluri de groaza, stiri care contin cuvintele cutremurator, incendiar, senzational, televiziunile anunta „seri de foc”, dezvaluiri incredibile…. În fine, orice fleac e umflat, lucrurile sunt dramatizate excesiv. Când vad asta, si-l mai aud si pe moderator zicând ramâneti cu noi”, ei bine, atunci schimb imediat canalul si caut ceva normal, fara spaima si cutremurare. Sau si mai bine, închid televizorul si ma apuc sa citesc, pun mâna pe o carte sau rasfoiesc niste reviste din teancul mereu împrospatat de pe noptiera. Teancul tot creste, asadar, iar eu constat ca am mereu restante. Primim multe reviste (în redactie, la „Ateneu”) si în mai toate gasesc câte ceva interesant de citit. Reviste vin mereu, carti la fel, asa ca e greu acum sa tii pasul cu lectura la zi. De fapt, e imposibil. Se scrie enorm la ora actuala, si e îngrozitor de multa maculatura. Despre reviste zic ca nu sunt niciodata prea multe, desi unele par a fi de prisos. În fine, apropo de grafomani, fata de care eu nu am nicio simpatie (pentru ca sunt si insistenti la culme, dau zeci de telefoane, se vor publicati neaparat), gasesc în admirabila revista ieseana „Scriptor” raspunsul unei importante scriitoare, Marta Petreu (care face si excelenta revista Apostrof), la o ancheta vizavi de niste stari de lucruri din cultura româna, unde ea spune urmatoarele: „Grafomanii sunt ca buruienile într-un lan de cultura, dar nu ai ce face, eu cred ca fenomenul este universal, trebuie sa ne bucuram de ei ca de o bogatie a ecosistemului…cum ne bucuram ca gasim trei frati patati, scaietI si ciocanasi în lanuri…” Da, cred ca are dreptate, la urma urmei, asa ca ma mai înmoi si eu, nu-mi bat capul sa vad ce scriu si gata. Sunt alte piedici reale pe care aceeasi scriitoare le vede în calea culturii noastre, cum ar fi saracia, banii care se obtin atât de greu pentru editarea de cartI si de reviste, salariile mici, umilitoare chiar pe care le au cei care lucreaza în sistemul cultural. Si faptul ca, din pacate, „ în interiorul culturii sunt o multime de grupulete, bisericute care cauta sa-si impuna, uneori violent, propriile valori”. Iar conflictele din interiorul culturii nu fac bine nimanui. Normal ar fi ca între oamenii de spirit sa existe o solidaritate intelectuala, respect pentru celalalt, pentru calea aleasa de acesta, pentru credintele, opiniile lui. Nu e nevoie de unanimitate aici, dimpotriva, diversitatea e interesanta, fertila. Iar cel mai important lucru este întretinerea unui climat sanatos, prielnic creatiei. La fel cum importante sunt întâlnirile între oameni la festivalurile literare, artistice. Au fost în orasul nostru astfel de evenimente, la „Toamna bacoviana”, Colocviile si Premiile revistei Ateneu, sunt acum altele, la Centrul de Cultura „George Apostu”, sa ne bucuram de aceste prilejuri în care se poate închega o frumoasa comuniune spirituala, în ciuda discordiei si destramarii care lucreaza neobosit în lume româneasca.
Carmen Mihalache
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
