Curiozitatea mondenă (care are și ea rostul ei și nu pot să o ignor) mă face să nu ocolesc toate acele nimicuri picante și cu sclipici din care tabloidele se hrănesc zilnic. Și-apoi, unele știri mă amuză și-mi întrețin pofta de viață cu acele flecuștețe nostime pe care le înșiră. Pentru că, și repet aici o butadă de-a lui G. Călinescu, a fi prea serios e neserios. Așa că-mi iau și eu igienice pauze la obișnuitele mele treburi, vrând să mă simt pur și simplu bine și să mă distrez. Așa cum am făcut-o la vederea știrii despre un gest galant al miliardarului Ion Țiriac.
Dumnealui nu îmbătrânește urât, nu se învechește în rele carevasăzică, și, la 77 de ani, nu se arată deloc blazat, acrit, bucurându-se în continuare de nurii unor tinere femei. E drept că are și pe ce se baza, are resurse, din cele materiale, desigur, dar, totuși, aici e vorba și de-o anumită larghețe a firii, pentru că sunt și destui bogați zgârâie-brânză. Ei bine, domnul Țiriac s-a dus la mare, unde pe plajă a fost văzut alături de fotomodelul Laurette, o apetisantă mulatră. Iar presa de cancan comentează în maniera ei proprire, acidulată că, după ce a stat tolănită lângă miliardar, autohtona noastră „panteră neagră” s-a ales cu un automobil, un Ford Focus.
Am apăsat pe autohtonă, fiindcă există deja o faimoasă panteră neagră în modă, nu alta decât Naomi Campbell, și ea mare amatoare de miliardari din Est, vezi prelungita ei idilă cu rusul Vladislav Doronin. Și ce să vezi mai încolo?, ambițiosul manechin de ciocolată, cum o alintă reporterii de scandal pe frumușica Laurette, dă o lovitură și mai mare, afișându-se, mai nou, cu un bolid superb, un Jaguar alb.
Preferința asta a bărbaților de pe plaiurile mioritice pentru „ciocolatii” nu-i deloc nouă însă, pentru că boierii noștri de altădată aveau obiceiul de a-și aduce în iatac țigăncușe focoase. Iată, în acest sens, un paragraf din memoriile Marucăi Rosetti-Tescanu, devenită, prin căsătorie, Cantacuzino-Enescu: „Și tot dintre vătrari erau recrutate nenumăratele concubine cu codițe negre (fecioare adolescente) și ochi focoși, după care se omorau străbunii mei. Știa cineva să facă dragoste mai bine decât țiganca?… Înainte de a se mărita cu unul de-al ei, orice fată născută în bordeiele de pe moșie, frumoasă sau nu, dacă era pe gustul moșierului, trebuia să treacă prin patul acestuia, înainte de a fi a bărbatului ales”.
Despre năravurile boierilor noștri, despre numeroasele amantlâcuri de la curțile domnești, dar și despre poftele trupești, în general, cititorul curios poate afla multe din recenta carte a lui Andrei Oișteanu „Sexualitate și societate”. Bărbații au avut dintotdeauna privilegiul de a-și etala țiitoarele, amurezele, amantele, de a le face cadouri, a le înzestra, împroprietări, etc. Isprăvile lor sunt privite, în societate, cu extremă toleranță, pe când femeilor nu li se iartă anumite lucruri, adulterul, de pildă, libertatea sexuală, în general, dubla măsură de judecare a faptelor fiind evidentă. Cert este că sexualitatea are „delicate și misterioase mecanisme”, acestea insinuându-se peste tot, în importante chestiuni sociale, morale, culturale. De aceea, cu îndreptățire Emil Cioran (citat și de Andrei Oișteanu) regreta că:
„În tot ce am scris, nu i-am adus sexualității omagiul pe care-l merită”. Ca să nu aibă astfel de regrete, galanții zilelor noastre nu se dau în lături de a-și răsfăța favoritele, cadorisindu-le cu obiecte de lux, toalete, mașini, case, sejururi în locuri exclusiviste, etc. Sau cu funcții importante pe linie de partid, cu cariere politice. Și aici, tot delicatele și misterioasele mecanisme ale sexualității își spun cuvântul.
