În spaţiul public autohton apar tot mai multe personaje „specialiste” în datul cu părerea. Deschizi televizorul şi îi vezi cum invadează ecranul, afişând un aer de cunoscător, nevoie mare, chiar dacă se vede de la o poştă că nu stăpânesc subiectul. Vorbesc, la grămadă, despre Roşia Montană, eutanasierea câinilor vagabonzi, economie falimentară, fonduri europene, insolvenţă, cazul Elodiei (redivivus), noul cod rutier, etc.
S-a creat un fel de tagmă a păreriştilor, după cum bine zice Florin Biciuşcă, autorul unei lucrări numite „Plesnirismul”. Definiţia pe care o dă semnatarul lucrării indivizilor ce se aruncă în emiterea de judecăţi aiuristice despre orice mişcă e următoarea: „Plezniriştii sunt gata oricând să inventeze sisteme de criterii, remarcabile fie şi doar prin inconsecvenţa lor. Uneori, când un plezinirist nu cunoaşte subiectul şi nu poate să-şi recunoască nepriceperea, emisia sa este însoţită de o abia vizibilă grimasă misterioasă şi atunci trânteşte un ditiramb halucinant, la plesneală, cum spun cei fără instrucţie academică solidă, dar cu bun simţ şi spirit de observaţie.”
Ipochimenii respectivi trec cu deplină nonşalanţă peste orice urmă de logică, fiind clar că fac parte dintr-o anumită tabără care nu face altceva decât să-şi apere interesele, în ciuda aberaţiilor evidente. Deşi nu au argumente sunt foarte categorici, de cele mai multe ori probând doar o vastă ignoranţă agresivă. Goethe spunea cândva că trebuie să te fereşti de agresivitatea prostului, la care alţii au adăugat şi pe nepricepuţii cu iniţiative.
Şi de incompetenţii foarte activi, carevasăzică, e bine să ne ferim, dar putem să o facem întotdeauna, depinde asta de noi? Într-o anumită măsură, când este vorba despre cei pe care-i alegem să ne reprezinte, da. Deşi s-a dovedit că ne-am înşelat de multe ori, fără să tragem vreo învăţătură din asta.
Şi mai rău e când nu avem ce face, suportând urmările unor decizii fără cap şi coadă a unor incompetenţi proptiţi în funcţii înalte doar pe „criterii” de clientelă politică. Pentru că lucrurile nu sunt făcute în chip raţional, ci în mod aleatoriu, cel mai adesea, se ajunge la stări şi manifestări extreme. Oamenii sunt la limită cu nervii şi reacţionează violent.
Unele practici arbitrare de valorizare a muncii angajaţilor din sistemul public, puzderia de ordonanţe care se contrazic au condus spre situaţii explozive. Nu ştiu cât de spontane sunt actualele revolte, ştiu însă cât de „elaborată” şi nocivă este ignoranţa cu ifose, incompetenţa agresivă şi tenace, minciuna perpetuă. Care lasă loc proliferării neregulilor şi absurdului.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
