Când sunt în deplasări, între două colocvii, spectacole, îmi găsesc şi timp de citit. Pe lângă cărţile mele, luate de la librării sau primite de la autori, trag cu coada ochiului şi la cărţile pe care le au colegii mei, şi mereu descopăr câte ceva interesant.
Aşa că, în timpul petrecut la hotel, mai împrumut câte o carte care-mi trezeşte curiozitatea şi o parcurg în viteză, doar ca să-mi culeg informaţia dorită. Evident, un titlu ca „Excepţionalii – povestea succesului” mi-a sărit imediat în ochi, aşa că l-am rugat pe colegul care-o avea să mi-o dea şi mie ca să o răsfoiesc şi să-mi fac o idee despre subiectul abordat de autor.
Un anume domn Malcolm Gladwell, un jurnalist american cu ştiinţa de a transforma într-o poveste de succes orice temă pe care şi-o alege. Scrisă într-un stil direct, fluent, nesofisticat, cartea este surprinzătoare şi îţi răstoarnă multe idei preconcepute. Lectura te ţine în priză, pentru că reportajele din volum, exemplele, analizele de acolo, studiile de caz sunt prezentate într-un mod foarte atrăgător, având şi ingredientul surpriză.
Eşti uimit de câte lucruri nu ştiai legate de reuşita în viaţă. Se bazează ea pe merite personale, în primul rând, pe mediul în care ai trăit şi te-ai format, pe muncă asiduă sau pe alte date? Ei bine, Gladwell răspunde la asta în felul următor: succesul este un rezultat al asocierii dintre meritul individual şi oportunitate. Fără oportunitate chiar şi un geniu se poate pierde, spune autorul. Iar aici dă exemplul celor doi aşi ai computerelor, Bill Gates şi Steve Jobs, care au avut acces la computerele universităţilor, sărind gardul şi lucrând la ele în timpul nopţii.
Pentru că, pe vremea aceea, computerele nu erau pe toate drumurile. Dar cea mai clară regulă a succesului, explicată în detaliu de Gladwell, se referă la practică, la cele 10. 000 de ore de lucru efectiv, de muncă aplicată într-un anume domeniu. „Practica nu este chestia pe care o faci odată ce eşti bun la ceva. Este chiar chestia care te face bun”. E vorba, aşadar, despre o normă peste care nu poţi să sari.
Aşadar, este ceea ce ştiam şi noi mai demult, că nu talentul, nu geniul înseamnă totul. Că e nevoie de multă transpiraţie pentru a ieşi din rând. De muncă intensă, tenace, dar şi de oportunităţi. Excepţionalii (din titlul cărţii) sunt acei oameni care au fost la locul şi timpul potrivit, au fost stăpâni pe situaţie, au avut prezenţă de spirit şi au profitat la modul inteligent de ocazia ivită pentru a ieşi în faţă.
Concluzia este că degeaba eşti deştept sau doar te crezi, dacă nu ai acumulat cele 10.000 de ore de practică şi nu ai parte de oportunităţi. Complicate şi deloc uşoare sunt căile succesului durabil, carevasăzică. Şi tot practica, săraca, duce greul! Că teoria, ca teoria…
