Bricolaje: Buruiana cea rea a mediocritatilor

Cum n-a trecut inca nicio luna de la ziua când l-am comemorat pe Eminescu, poetul national ramânând, din nefericire, o mare necunoscuta pentru multi tineri, care declara senin ca nu le place poezia lui, mi-am adus aminte de un document interesant. Si anume de o scrisoare (din 1884) adresata de Eminescu lui Iosif Vulcan, directorul revistei Familia (din Oradea), in care acesta multumea pentru onorariul trimis, "primul pentru lucrari literare pe care l-am primit vre-odat-n viata". El se mai referea in acea epistola la "demagogia in politica si literatura" care domneste in România, unde "omul onest ramâne necunoscut in viata publica", si "talentul adevarat e inecat de buruiana cea rea a mediocritatilor, a acelei scoli care crede a putea inlocui talentul prin impertinenta si prin admiratie reciproca". Credeti ca s-a schimbat ceva? Nu cumva buruiana e tot mai mare, creste avan pe seceta asta, si tupeul, marketingul (afacerea, publicitatea, coteriile, aliantele, grupurile de interes etc.) fac legea in continuare?
Apropo de ambitia fara masura si de graba teribila a unor oameni politici de data recenta, iata o marturisire dintr-un jurnal al lui Nicolae Stroescu Stinisoara: ”Pentru mine imaginea cea mai incarcata de sens care mi-a ramas despre Coposu este aceea a unui om politic care demult lasase in urma toate ambitiile, interesele, egocentrismele atât de caracteristice unei cariere politice. N-ar mai fi nevoie sa mai spun ca nicio clipa nu si-a dorit – pe masura meritelor si rolului sau la scara nationala – o functie, ca de pilda, cea de prim-ministru sau presedinte al statului”.
Si acum, din pacate, oamenii onesti stau ascunsi, pentru ca eu nu ma indoiesc de faptul ca ei mai exista, dar sunt tematori, cred, sa se amestece in viata publica, atât de murdarita de jocurile unor indivizi fara scrupule. Ma incearca o mare tristete când vad aceste lucruri, iar dezamagirile mele se-nmultesc pe zi ce trece. Mi-as fi dorit, pentru ca asteptam asta de-o buna bucata de vreme, un strop de liniste si de bucurie. Adus de o schimbare benefica in viata noastra. Dar se spune ca nu e bine, nu e cuminte sa te pregatesti pentru bucurie, pentru ca tocmai atunci ea nu va veni. De ce? Pentru ca dumneaei e vagabonda, nu e burgheza (zice, cu fina lui ironie, Livius Ciocârlie) si nu suporta programe, punctualitate etc. Si cred ca nici cumplita harababura si lucrurile urâte care se intâmpla pe la noi. De aia ne si ocoleste sistematic.
Carmen Mihalache