În cine mai au încredere romanii? Greu de raspuns, dar iata ca ne vine în ajutor un sondaj de opinie recent, la care cei întrebati au spus, raspicat, ca s-au saturat de politicieni, ca nu-i mai crediteaza nicicum, în schimb, si-au declarat încrederea într-o institutie traditionala, cum este casatoria, si în biserica. Ca sa vezi, în timp ce pentru cei bogati sau pentru vedetutele autohtone divortul e la moda, si pare o distractie, dar si o ocazie de publicitate (speculata din plin), pentru oamenii simpli casatoria a ramas o certitudine, ceva solid, o alianta pe care te poti baza în vremuri grele! "Traim în nevroza (spune un scriitor contemporan) reperele noastre provin din manualele de psihiatrie", astfel ca nu-i de mirare ca nemernicia si cinismul, mitocania, ignoranta agresiva, prostia compacta, incultura, lacomia s-au latit ca matasea broastei, sufocand totul în jur.
Doar cei cu adevarat credinciosi au seninatate în cuget, echilibru, sunt oameni asezati, pe care nu-i tulbura orice suflare de vant si nu se lasa prada panicii, reactionand isteric la aproape orice misca. Cei care se vaicaresc mereu, spune parintele Iustin Parvu (într-un dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe), "sunt oamenii care nu se raporteaza la Dumnezeu, si la binele dat de el, ci se raporteaza doar la ceea ce are vecinul, crezand ca Dumnezeu i-a nedreptatit pe ei, daruind pe cel de alaturi cu mai mult. Nemultumirea continua e o boala a sufletului, e slaba credinta". Mai vorbeste marele duhovnic în acel interviu (publicat în revista de cultura "Arges") de taranul roman care a cam pierdut rostul trebii, desi avem pamanturi roditoare, manoase. Dar taranii nostri prefera sa plece din tara si sa fie slugi prin alte parti, plangandu-se de saracie si "jucandu-se de-a foametea". Si continua astfel: "D-apoi si politicile noastre par facute ca omul sa nu fie stapan pe ceva anume, sa fie nesigur, sa depinda de pomana statului". Parintele nu are deloc cuvinte bune despre politicieni, zicand despre acestia ca "au nevoie de o populatie fara nadejde, fara credinta, fara orizont, ca sa o poata manevra". Or, "un om fara nadejde e ca o haina nefolositoare", e înspaimantat tot timpul, vede totul în negru. Desi eu nu am obiceiul de a merge la biserica si nu ma pot lauda cu dreapta mea credinta, cu smerenie etc., recunosc ca am simtit o mare liniste, o stare de bine, citind cele de mai sus, si de aceea m-am gandit sa si reproduc cateva din spusele înteleptului parinte. Ele te ajuta sa întelegi semnele vremii noastre si sa-ti recapeti demnitatea de om, curajul, bucuria de a trai, speranta.
Carmen Mihalache