Bric-Brac: Un nou flagel

In presa noastra, in reviste, mai ales, dar si in ziare, dai peste o multime de interviuri. E un gen care trezeste interes, se parcurge usor, prin urmare se bucura de succes la public. Depinde, in egala masura, si de cine intreaba, si de cine raspunde. Dar putine sunt acele interviuri de pe urma carora ramai cu ceva, care spun cu adevarat, lucruri interesante. Cele din revistele mondene sunt, de pilda, niste fleacuri zornaitoare, apa de ploaie, in fond. In schimb, in revistele de cultura, ca si in alte cateva publicatii care se respecta, chiar ai prilejul unor intalniri admirabile cu oameni de exceptie, care au facut ceva important in viata, au lasat o urma durabila. Un astfel de personaj fascinant prin originalitatea gandirii, actiunii, atitudinii, este istoricul Neagu Djuvara. A calatorit mult, a trait pe mai multe continente, a vazut o multime de lucruri, a traversat fel de fel de situatii, unele de limita, cunoscand deci gustul pericolului, a avut o viata doldora de evenimente. Sa-l asculti, sa citesti ce scrie, e o placere intelectuala, fara doar si poate.
Mai ales ca domnul Djuvara are farmec si umor in ceea ce povesteste. I-am citit asadar, un interviu recent (in „Formula AS”, pe care o iau pentru mama, dar o rasfoiesc si eu de obicei), si m-am delectat. Tema dialogului era cat se poate de acrosanta, te prindea din prima, fiindca era vorba despre amor, un subiect extern, general uman. Ei bine, cunoscutul istoric facea acolo o comparatie intre felul in care era inteleasa si traita dragostea pe vremea lui fata de timpurile de acum. Una dintre observatiile domniei sale era foarte ascutita si profunda, atragandu-mi atentia. Neagu Djuvara crede ca lipsa de cultura, absenta lecturilor, necunoasterea literaturii, care „iti formeaza in mod inconstient subconstientul”, duce la brutalizarea relatiei dintre barbati si femei. Mai vorbea apoi despre singuratatea femeii emancipate profesional, independenta din punct de vedere financiar, constatand ca avem de-a face, in prezent, cu o grava racire a sentimentelor si cu o izolare a oamenilor, un adevarat flagel modern, in combinatie cu amintita racire. Astazi se face sex, relatiile sunt intamplatoare, bazate pe stricte nevoi fizice, s-a dus naibii romantismul! Si pe vremuri, o zice cu umor Djuvara, erau amoruri de toate felurile, flirturi, aventuri, experiente. Erau si femei libertine, o anumita domnisoara Caragea, par examplu, „se dadea in barci” de pe la 14 ani si purta in geanta prezervative. Dar asta se intampla mai rar. De regula, femeile erau rezervate, gingase, iar barbatii erau atenti, grijulii. Nu tratau femeia ca pe o coada de matura, ci ca pe o floare.
Ofilite sunt insa acele vremuri de gentilete. La moda este sa fii „cool”, racirea afectiva fiind flagelul acestui timp peste care cica mai vine si un val de frig arctic. Culmea este ca un istoric atat de experimentat ca domnul Djuvara nu este atins de pesimism. „O sa redescoperim romantismul si dulceata sentimentelor neexprimate brutal”, asa se incheie interviul pe care-l da revistei pomenite.
Asa o fi ?
Carmen Mihalache