Bric-Brac: Totul e posibil

Într-o dupa amiaza cam morocanoasa, cand voiam sa scap de o stare proasta, apasatoare, m-am dedat la una dintre micile mele placeri salvatoare. Am vazut un filmulet agreabil, pe care vi-l recomand, pentru ca îti poate aduce buna-dispozitie. Înca de la generic te cucereste cu muzica lui, si te introduce într-o atmosfera de visare. "Miezul noptii la Paris" este o comedie romantica de buna factura, o fantezie a unui regizor important si special, l-am numit pe Woody Allen, care aici se joaca pur si simplu (nu mai problematizeaza psihanalitic, complicand lucrurile), imaginandu-si o nostalgica, încantatoare calatorie în timp. Si chiar daca e vorba despre un film în gama minora, el are farmecul lui si e numai bun de recomandat pentru un sfarsit de saptamana. Va veti amuza cu siguranta urmarind pataniile unui tanar scriitor american, venit la Paris cu logodnica (însotita si de parintii ei), în vederea preparativelor pentru apropiata nunta. Gil este scenarist de succes la Hollywood, dar visul lui este sa devina scriitor si sa scrie un roman. Este un tip sensibil, cu alura romantica, e mai tot timpul melancolic, parand desprins de realitate. E un personaj usor aiurit, simpatic, cald, cu ochi de copil, pastrand mult din candoarea unei varste fragede, iar blondul Owen Wilson îl întruchipeaza de minune. Din mai multe secvente ale filmului se vede clar ca nu se potriveste cu logodnica sa. Au preocupari, gusturi diferite, nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Ea e superficiala si snoaba, lasandu-se atrasa de un ins pisalog, pedant, cu un antipatic aer de intelectual elitist, care face parada de eruditie. Dar Gil se va salva din cercul stupid al banalitatilor cotidiene, evadand într-o alta dimensiune. La miezul noptii, undeva, pe o straduta a Parisului, apare o ciudata masina care-l transporta în alt timp. si anume, în fermecatorii, nebunii anii ai jazz-lui, în faimoasa perioada interbelica, în care arta si cultura au înflorit, si cheful de viata era toi. Magicul vehicul îi va înlesni întalniri surprinzatoare, fantastice, tanarul american ajungand în locuri unde-i cunoaste pe Hemingway, Picasso, Scott Fitzgerald cu Zelda lui, Gertrude Stein, Man Ray, Bunuel, Salvador Dali (admirabil jucat de Adrien Brody), în fine, toata floarea cea vestita a artistilor din anii ’20, care faceau gloria orasului Luminilor. Într-unul dintre aceste minunate voiajuri în timp, Gil se va îndragosti de o delicata si misterioasa frantuzoaica (care are înfatisarea adorabila a lui Marion Cotillard). Desigur, cred ca ati înteles ca astfel se duce de rapa proiectatul mariaj cu juna americana, Gil fiind pus în fata unei alegeri care-i va schimba total viata. Dar filmuletul acesta simpatic are mai multe învataminte, pe langa imaginile superbe cu o multime de locuri din Paris, chiar daca el nu se ridica la înaltimea celorlalte filme ale lui Woody Allen. Regizor foarte prolific, cu peste 40 de filme realizate pana acum, cam unul pe an, pentru ca astfel, spune el, fiind mereu ocupat, nu are timp sa se gandeasca la moarte. Sa nu uit sa va spun ca în „Miezul noptii la Paris” (cand, în vis, totul este posibil) apare, într-un mic rol (de ghid al Muzeului Rodin) Carla Bruni Sarkozy, destul de stearsa, însa, dupa parerea mea.
Carmen Mihalache