Bric-Brac: Sa razi cu adversarul

Un val de riscuri, venite din cele mai diverse directii, falimente, defazari de atitudine, batalii pentru cauze pierdute, tevatura maxima în jurul unor probleme false, nesiguranta, panica, insecuritate, cam asa ar arata, în trasaturi sumare, tabloul realitatii în care ne este dat sa traim, sa rezistam. De fapt, mai bine spus, sa subzistam. Timpul curge înfiorator de repede, si urat, mecanic, oamenii nu-si mai fac iluzii, iar continutul unor relatii traditionale s-a pierdut, dupa cum ne atentioneaza unii ganditori. De pilda, ei spun ca ideea romantica a dragostei nu mai exista astazi, ca sexualitatea procreativa, monogama si familiala nu mai este de actualitate. În noua dezordine amoroasa toate iluziile s-au risipit. Oamenii nu mai sunt romantici. Dar stiti care-i partea buna? Ca au o nostalgie teribila (chiar daca nu o recunosc) dupa tot ce-a fost candva frumos. Din ce am mai citit în ultima vreme, am vazut ca nevoia de semnificatie, de continut în ceea ce priveste raporturile umane nu a disparut cu totul, în pofida orientarii spre latura practica, imediata. Sexul, atractia fizica doar, sunt insuficiente si pot tine doar de o întamplare. Or, oamenii vor mai mult decat întalniri întamplatoare. Au nevoie de emotie si de lucruri semnificative, de imaginatie, creativitate, care sa alimenteze o relatie, sa o faca sa dureze. Dar sunt atat de putini aceia care detin secretul unei relatii vii, armonioase, pe termen lung! Ferita de obisnuinta, de rutina, de plictis. Si totusi, asa ceva este posibil! Într-un dialog cu o buna prietena, scriitoare, Ioana Celibidache, sotia marelui dirijor Sergiu Celibidache marturiseste ca a avut alaturi de acesta 45 de ani de fericire. Pare incredibil, dar superba doamna (o femeie de o frumusete rasata si de un farmec nebun) zice ca pasiunea nu trece si ca ea si celebrul ei sot nu s-au plictisit niciodata. Asa cum ei i se întamplase în cele doua mariaje anterioare. Dar cu Sergiu Celibidache, personalitate exceptionala, tumultoasa, un adevarat "vulcan", viata i-a fost una de poveste. A cunoscut, gratie lui, tot ce-i mai bun în lumea asta, erau invitati pretutindeni si erau înconjurati numai de oameni celebri, "de grandoare", cum spune Ioana Celibidache, ea însasi o artista plastica de valoare recunoscuta, dar de o mare modestie, refuzand categoric sa emita judecati asupra ilustrelor personaje pe care le-a cunoscut. Tanara în spirit si extrem de vitala la o varsta venerabila (la sfarsitul cartii ei de amintiri, preia o zicere a lui Giscard D’Estaing: nu îmbatranesti, ai tinereti succesive), minunata doamna mai dezvaluie un secret al fericirii în doi: sa stii sa razi, sa razi cu "adversarul". Un sfat bun de urmat, nu strica sa încercati!
Carmen Mihalache