Bric-Brac: Ravagiile antierotismului

Scandalul, mai ales, cel erotic, face rating, asa stiu cel mai bine tabloidele. De ceva timp, doua divorturi si declaratiile "incendiare" ale protagonistilor, tin primele pagini (dar si urmatoarele) ale celor mai cunoscute ziare de scandal autohtone. Nu-i nimic nou în asta, asa se petrece cam în toata lumea, reality-show-urile având mare trecere la consumatorii de tip "vegetal", specie foarte bine reprezentata pe meleagurile noastre. Niste personaje de carton, care-si traiesc stupida, inepta viata pe la televiziuni de doi bani, îsi dau poalele peste cap si fac audienta, cica-se. În fond, ce-i asa mare lucru ca Moni si Irinel, Zavo si Pepe au ajuns sa se desparta si sa se spurce în piata publica? Au fost, dintotdeauna, niste cupluri artificiale, vietuind în lumina reflectoarelor, ca niste jalnice paiate, în fond. Spectacolul ieftin a fost "vitamina" lor, s-au hranit din el si din minciuna poleita. Vai, ce recunoscatoare se arata, la un moment dat, Monica fata de miliardarul Columbeanu, careia îi datora totul (el a fost un soi de Pygmalion, cam vestejit, dar cu teschereaua plina, pentru fatuta simpluta din Bacau), vai ce idilic parea totul, de poveste, iar zbrehuda de Zavo sustinea, sus si tare (ca sa se auda) ca "Pepe e barbatul vietii ei". Ca, pe urma, sa se burzuluiasca rau si sa zica, cum numai ei îi reuseste vulgaritatea perfecta, ca "Pepe e un mort". În fine, amuzant este ca ipochimenii respectivi "se defuleaza" în reprize continue de circ si îsi ofera prilejuri de luat revansa, de amagit frustrarile, aruncând cu bani pentru reîmprospatat "fatada" proprie si personala, înnoit garderoba, voiajeaza, schimba amanti si amante, dându-se de ceasul mortii ca sa para învingatori. Si nu niste amarâti de looseri (asta-i pentru sarantoci, pentru nevolnici si cei ratati din nastere). E "care pe care", las’ ca-ti arat eu tie de ce sunt în stare. Nenorocirea este ca, în cazul unora, Columbenii, în speta, sunt victime colaterale, fiindca acolo exista un copil. Or, sa transformi o fiinta nevinovata, inocenta, într-un obiect de negociere, facând ping-pong cu el, e o crima morala. Am auzit un domn psiholog care explica un astfel de caz prin termenul de "antierotism". Adica, fostii iubiti, ma rog, parteneri de cuplu, soti, când nu mai simt fiorul dragostei, dorinta, când nu mai au interese comune si orice minima comunicare s-a întrerupt, devin inamici virulenti, revansarzi, reprosându-si totul, cu o furie incontrolabila. Ies la atac (dupa parasirea iatacului comun, a cuibusorului de dulci nebunii), scot la iveala secrete inavuabile, pe scurt, îsi dau poalele peste cap. Cap care, cred, nici nu a existat. Pentru ca altfel, daca l-ai avea, si pe acesta, si, macar oleaca de suflet, nu ai putea sa-ti bati joc de viata unui copil. În cazuri de divort, oricum, acesta sufera cel mai mult, poate fi marcat pe tot timpul existentei sale de acest traumatism major. Normal ar fi, dincolo de "razboiul sexelor" si alte tarasenii complicate, ca ambii parinti sa-si asume educatia copilului si sa ceara custodie comuna, indiferent de încredintarea minorului unuia dintre ei. Chestie de responsabilitate si de omenie. Un copil creste, în primul rând, cu dragoste. Asa ca, adultii, care l-au adus pe lume, ar trebui sa puna asta pe primul plan si nu nabadaile lor, rafuielile, razbunarile si "antierotismul". Care mi se pare o tâmpenie atunci când ai copii, pentru ca lor li se cuvine dragostea cea mai mare, neconditionata, ocrotitoare, protectoare.
Carmen Mihalache