Bric-Brac: „Omul, acest animal ciudat”

Acum o saptamana, la Bucuresti, a început cea de a 21-a editie a Festivalului National de Teatru. Este cea mai cuprinzatoare reuniune de spectacole produse în toata tara pe parcursul unei stagiuni, care include o serie de alte manifestari de mare diversitate: conferinte, prelegeri libere, simpozioane, ateliere de creatie, lansari de carte, expozitii. În fiecare dimineata la Ceainaria de la Teatrul ACT au loc „Divanele FMT”, unde artistii stau la sfat, discutand despre creatia lor, experiente, realizari, despre actori, regie, scenografie, texte dramatice, muzica, dans, teatrul, ca un adevarat Gargantua al artelor, încorporandu-le pe toate. Afisul festivalului este foarte largit si e greu sa te hotarasti la ce spectacol alegi sa mergi. Oricum, întotdeauna ramai cu regretul ca nu ai reusit sa vezi cat mai mult, alergand între un teatru si altul pana pe la miezul noptii.
Anul acesta, programul festivalului a fost organizat în jurul unei figuri tutelare – Anton Pavlovici Cehov la a carei nastere s-au sarbatorit în 2010, 200 de ani. Selectionerul unic al festivalului, criticul Alice Georgescu a retinut pentru aceasta editie un numar consistent de spectacole cu piesele marelui dramaturg rus. Si a gasit si un moto cehovian foarte patriot: Omul, acest animal ciudat…” Argumentandu-si astfel alegerea: „Omul, aceasta faptura ce creeaza momente de spirit si de gandire, continuand sa-si sfasie fara mila semenii; omul, aceasta faptura ce fuge de singuratate, otravindu-si relatiile cu societatea pana la crima, si fuge de societate, otravindu-si relatiile cu natura pana la anihilarea vietii de pe planeta; omul, aceasta faptura ce cauta cu disperare dragostea, temandu-se sa o primeasca atunci cand, în sfarsit, o întalneste: Ciudata fiinta, într-adevar, atat de simpla si atat de complicata! Descrisa cu haz, duiosie, umor, amaraciune de o multime de dramaturgi cu nume rasunatoare care au încercat sa deseneze harti ale acestui continent necunoscut cu multe enigme, nedeslusite, numit Om.
Încercand sa ne ghideze cumva sa nu ratacim drumul prin hatisuri. Am vazut multe spectacole extraordinare în aceste zile, si festivalul înca nu s-a încheiat.
Dar „Unchiul Vanea”, creatie a lui Andrei Serban cu trupa maghiara din Cluj, mi-a crestat adanc memoria. Va ramane mult timp acolo acest magnific spectacol, cu întreg misterul sau, cu multimea de întrebari încercuind, nelinistitor, paradoxul de a fi uman.
Carmen Mihalache