Bric-Brac: O inima inteligenta

Se spune ca regele Solomon îl implora pe cel vesnic sa-l binecuvanteze cu o inima inteligenta. Ceea ce este opusul unei inteligente pragmatice. Pornind de la aceasta ruga, un eseist francez, Alain Finkielkraut, a scris o carte care se intituleaza chiar asa „O inima inteligenta”.
Si îsi argumenteaza astfel demersul: „La sfarsitul acestui secol devastat de faradelegile cumulate ale birocratilor, adica de o inteligenta pur functionala si de posedati, adica de o sentimentalitate sumara, binara, abstracta, suveran de independenta fata de singularitatea si fata de precaritatea destinelor individuale aceasta dorinta de a fi înzestrat cu perspicacitate afectiva si-a pastrat întreaga sa valoare”.
Nu se stie daca Dumnezeu i-a împlinit aprinsa rugaminte a celui mai întelept rege biblic. El pastreaza tacerea, privindu-ne din înalt. Nu raspunde, nu iese din rezerva lui, nu se amesteca, nu intervine în treburile oamenilor. Nu vreau sa cred ca ne-a parasit, asa cum sustin necredinciosii, liber cugetatorii, scepticii si cinicii de profesie. Prea îi umpleam agenda, spune eseistul amintit, asa ca El ne-a abandonat noua însine. si atunci, cui îi mai putem adresa ruga binecuvantarii cu o inima inteligenta? Alain Finkielkraut are un raspuns foarte frumos la aceasta întrebare, spunandu-de (si încercand sa ne convinga prin cartea sa) ca literatura, artele ne pot ajuta sa descifram cate ceva din enigmele, din misterele lumii. Prin medierea lecturii si prin reflectie putem ajunge la o întelegere superioara a rostului nostru în lume, asadar. Dar nenorocirea vine de acolo ca noi, oamenii, am început de la o vreme sa nu mai simtim lipsa nimanui. „Într-o buna zi lumea o sa dispara si voi o sa aflati asta de la televizor", suna o replica dintr-o piesa contemporana. Si asta pentru ca suntem din ce în ce mai înstrainati, mai indiferenti, mai individualisti. Ne amintim de lucrurile bune, frumoase, umane, în fond, numai cu anumite ocazii. Vorbim despre suflet, generozitate, apropierea crestina de celalalt si ajutorarea lui la nevoie, despre solidaritate, întelegere, armonie numai cu prilejul unor sfinte sarbatori. Le bifam, facem risipa de vorbe, de urari, dar în noi nu se schimba nimic. Trec sarbatorile, marcate în primul rand prin placeri pur materiale, prin distractie, si oamenii raman la fel de învrajbiti, de divizati dupa propriile interese. Egoismul triumfa mereu, la fel, insensibilitatea. Si tot haraindu-ne între noi, cu antipatii, animozitati, balacarindu-ne, bucurandu-ne de raul altuia, nu ajungem nicaieri. Daca am avea inima, si nu oricum, ci una inteligenta, lucrurile s-ar schimba, cu siguranta. Am fi mai perspicace, am patrunde sensul lucrurilor, am deveni solidari si am trece la actiune, am refuza sa ramanem spectatori la propriul destin, lasandu-i pe altii sa hotarasca pentru noi. Pentru ca "noi facem realitatea", putem alege si decide cum vrem sa traim.
Asa ca urarea mea de Craciun este: sa avem o inima inteligenta!
Carmen Mihalache