Bric-Brac: „Mi-e dor de oameni umanizati”

Cand vad manifestarile anumitor indivizi, nu mai am nicio urma de indoiala ca radacinile omului sunt comune cu ale animalelor. Chiar daca multe mituri au alte variante, frumoase, e drept, poetice, si Biblia vorbeste despre originea divina a omului, realitatea este cu totul si cu totul alta. Ceea ce se vede este o extraordinara explozie a brutalitatii si vulgaritatii, care-l coboara mult pe om. Libertatea prost, stramb inteleasa, a adus cu ea si multa violenta, reactii de o agresivitate extrema, instinctualitate dezlantuita. Cat de bine inteleg astazi o exclamatie a unei mari doamne a culturii romanesti din perioada interbelica, Alice Voinescu, aruncata in inchisoare de comunisti, la o varsta inaintata, si obligata apoi la domiciliu fortat, intr-un sat. Profesoara de istoria teatrului, cu un doctorat in filosofie luat in Franta, care te seducea intelectual povestind despre eroii din tragedia greaca, spunea in jurnalul ei (dupa ce cunoscuse partea bestiala a semenilor): "mi-e dor de oameni umanizati". Si acesta nu este un idealism oarecare, ci mi se pare a fi tocmai dezideratul unei societati civilizate, care, prin toate toate mijloacele avute la indemana, ar trebui sa sporeasca umanitatea din om, sa-l educe. La ce bun ca avem creier, daca nu-l folosim, si dam frau liber pornirilor primitive, implsurilor necontrolate? Poate exista vreo scuza pentru comportamentul dereglat total, incalificabil, al unui Corneliu Vadim Tudor? Desigur, nu exista niciuna. Daca un om, pretins "de spirit", ca doar e scriitor, doctor in teologie, pare-mi-se, persoana publica, om politic cu functii importante, europarlamentar, se manifesta la un mod mai mult decat grobian, huliganic, ce sa asteptam de la simplii muritori de rand? Sa iasa cu ghioaga si sa dea in cap, cum nu le convine ceva? Ceea ce se si intampla, din pacate, de multe ori, teama fiind sentimentul cel mai des incercat de oamenii normali in vremurile urate pe care le traim. Acestui acut sentiment de insecuritate i se adauga lipsa de modele, in spatiul public perindandu-se tot soiul de creaturi bizare, cu malformatii, cu devieri de gandire, de comportament, de atitudine. si cel mai grav este ca specia aceasta prolifereaza si se misca in libertate printre noi, ca legile, principiile, ordinea publica, moralitatea sunt calcate in picioare de acesti noi rinoceri. si atunci, daca esti o fiinta intreaga la minte, si inzestrata cu sensibilitate, cum sa nu-ti fie „dor de oameni umanizati”?
Carmen Mihalache