Bric-Brac: Filtru

Ma enerveaza la culme pauzele de publicitate cand urmaresc o emisiune sau un film. Sunt asa de lungi, ca iti trebuie ceva efort sa innozi firul celor vazute inainte de diversele reclame. Asta nu inseamna ca nu inteleg rostul publicitatii intr-o societate de consum. Si ca nu stiu cate eforturi de cercetare, strategii de marketing, resurse financiare presupune vastul domeniu al publicitatii. Dar ea a ajuns sa ne "colonizeze" existenta, sa ne influenteze stilul de viata. E atat de insinuanta, de invadatoare incat un cecetator a numit publicitatea, nici mai mult nici mai putin decat: "echivalentul functional al mitului". Reclamele au devenit texte sociale. Care manipuleaza conformismul social. In fine, fenomenul publicitar se afla intr-o extraordinara extensie, iar efectele lui nu pot fi ignorate. Am citit despre toate astea in carti, dar tot nu pot sa fiu de acord cu manevrele de convingere utilizate de publicitatea agresiva. Bombardamentul publicitar, spun cunoscatorii, nu duce altundeva decat la "apatie si anemie civica". Ca sa rezisti la el ai nevoie de o profunda si bogata experienta si de un filtru cultural.
Unul dintre subiectele foarte mediatizate saptamana trecuta a fost acela al dezgroparii sotilor Ceusescu. N-am sa comentez tot ce s-a spus si s-a transmis pe ecrane, imagini de album de familie, etc. Pe urma a fost sondajul acela de opinie, in care aparea clar faptul ca romanii il regreta pe Ceausescu si acum l-ar vota cu toata convingerea. Nu fac parte, Doamne fereste!, dintre acestia. Cred insa si eu, la fel ca foarte multi oameni, ca geniul raului acolo era coana Leana. Care isi teroriza si proprii copii, atat era de obsedata de puterea absoluta, tiranica. Ce mai, era o femeie nesuferita, imbufnata, tafnoasa, rea si apriga, tintuindu-te cu o privire veninoasa. Portretul maleficei Tovarase este facut de prozatorul Petru Popescu (in tinerete fost iubit al Zoiei, fiica dictatorilor) intr-un fel memorabil in cartea sa "Supleantul". Tovarasa are "un calm infiorator chiar cand tipa de ingheata militianul in ghereta"…"Totul e mare in ea, doar ochii ii sunt mici si plini de rapiditate. Cand tovarasa e multumita de performanta lui tovarasu’, il aproba uscat si succint: Bine, te-ai impus. Cand nu e multumita, maraie: Nu te-ai impus!" Era foarte tinatoare de minte, mai spune romancierul, si orice fleac o facea sa spumege de furie si sa se uite la impricinat "parc-ar face in minte o crestatura pe par: la trei crestaturi esti demis!" (…) In faza in care era extrem de pornita, ea il biciuie pe el cu o vorba nimicitoare: te-ai lasat calcat in picioare! Si el, el termina pe cineva, cinci minute mai tarziu. Are de unde". Cam asa se petreceau lucrurile, in mare, desigur. Si cum naiba sa regreti acele timpuri? Asta doar daca-si lipseste filtrul gandirii.
Carmen Mihalache