Bric-Brac: Fericiti cei suficienti!

Una dintre vorbele de duh auzite saptamâna aceasta suna asa: iesim din recesiune si intram în haos. Se vede ca românii continua sa faca haz de necaz, chiar daca si rezervele de umor se arata cam secatuite. Nici catavencii nu o duc mai bine, si lor le reproseaza unii cititori ca prea bat apa-n piua cu aceleasi subiecte, din lumea politicii, mai ales, fara sa mai spuna nimic nou. Aveati mai mult umor pe vremuri, îi avertizeaza cititorii. În numarul recent au vorbit ei despre jocurile de glezne de pe la ambasada americana, despre interese evidente sau oculte, si s-au dedat, ca de obicei, la combinatii lexicale hazoase, lansând mixtura numita „whiskylins” (apropo de dezvaluirile din celebrele cablograme). Nu au trecut nici peste divorturile ultramediatizate, pentru ca, la noi, potrivit sondajelor de opinie de data recenta, stirile mondene trezesc cel mai mare interes. Pe când, de politica, oamenii s-au cam plictisit. Continua însa sa traiasca într-o cultura a panicii, si-i vezi îngroziti de norul radioactiv, de gaura din ozon si câte altele. Spaime peste spaime dau navala peste bietii oameni. Iar eu, drept sa spun, nu-i prea înteleg pe cei care-si fac griji pentru japonezi, de pilda, ca am fost la cumparaturi, mai deunazi, si casierita de la magazin m-a întrebat, vai, dar oare ce se va întâmpla cu Japonia? Sigur, vietuind noi într-o lume globalizata, suportam cu totii niste consecinte, acum urmând sa se scumpeasca multe chestii electronice produse în tara Soarelui Rasare. Dar, cum mai aproape ne este camasa decât haina, mai bine ar fi sa ne preocupe întrebarea: când se va mai ivi soarele si pe ulita noastra? Pentru ca suntem, din nou, victime ale exercitiului retoric. Cei de la putere ne tot anunta ca lucrurile se misca, economia dând semne de înzdravenire, pe când opozitia spune ca toate astea sunt niste minciuni si ca nu s-a luat nicio masura concreta pentru o iesire reala din criza. Verbalismul, las sau îndraznet, capata teritorii tot mai întinse în originala noastra democratie. Atât de ipocrita, în fapt. Cu abuzuri, coruptie, mita, aranjamente personale, lacomie, aroganta. Toate însotite de o lipsa totala de onoare, de demnitate, vezi cazul Severin. „Fericiti cei suficienti, caci a lor e împaratia politica! Ei au toate certitudinile si toate nazuintele…” afirma C. Banu în „Gradina lui Glaucon si manualul bunului politician”. Necazul e, adauga autorul, ca un suficient gaseste întotdeauna „mii de mai suficienti care sa-l admire”. Si sa-l sustina. Astfel ca izbânda celor limitati (insi care tot balmajesc lucrurile), fara viziune, nu-i decât o chestiune de timp.
Carmen Mihalache