Bric-Brac: Diferenta dintre o vaca europeana si un creator

Mare mi-a fost mirarea, când am vazut un scriitor francez recunoscând superioritatea americanilor, si nu în orice domeniu, ci în chiar acela al atitudinii fata de cultura. O carte, recent aparuta în Franta, autorul ei fiind Olivier Poivre d’Arvor, vorbeste, nici mai mult, nici mai putin decât de “capitularea culturala” a patriei lui Voltaire si a lui Moliere fata de SUA. Este vorba despre faptul ca americanii (asa cum sunt ei, mai fara istorie, mai putin cizelati, nu chiar familiarizati cu bunul-gust si cu finetea spiritului) au o viziune foarte dinamica asupra actului cultural, sustinându-l si cu subventii importante. Asta în timp ce Uniunea Europeana nu are, pur si simplu, ceea ce se numeste un program cultural coerent si realist. Spune autorul mai sus amintit: “Bruxelles apara ideea culturilor nationale si a principiului subsidiaritatii care exclude interventia comunitara. Programul cultural al UE prevede 4oo de milioane de euro pe 7 ani, adica mai putin decât costurile de productie ale filmului “Avatar”. O vaca europeana este de o mie de ori mai subventionata decât un creator european. Asadar, acest creator nu (mai) exista, cum nu exista, propriu-zis vorbind, un obiect cultural european”. Concluzia lui d’Arvor nu este deloc de natura sa ne bucure. El sustine ca: “Pentru prima oara în istorie, am devenit simpli consumatori de servicii culturale. Ca sa redevenim actori, trebuie sa acceptam, fara niciun tabu, apropierea culturii de educatie, cercetare si dezvoltare, economie si industrie. Statul trebuie sa garanteze, cu ambitie reînnoita, mijloacele necesare creatiei. Cultura trebuie replasata, ca parte egala, în centrul proiectului cultural”. Dar ce te faci daca, tot mai multi, prefera creatorilor, artistilor, vaca? Blândul animal producator de lapte si de carne. Ea da ceva concret, nu valori simbolice, bunuri culturale. si uite-asa, vaca îl “manânca” pe bietul creator insuficient subventionat. Poate si pentru ca acesta, într-un climat de libertate, nu prea se lasa “muls”, fiind, de obicei, cârtitor, dedulcit la gândirea pe cont propriu, visând, adeseori, sa schimbe lumea.
Carmen Mihalache