Bric-Brac: Decenta n-a facut rau nimanui

A curs multa cerneala dupa dialogul dintre Herta Müller, laureata Premiului Nobel, si Gabriel Liiceanu, desfasurat in eleganta sala a Ateneului Roman, luna trecuta. Comentatorii s-au repezit, care mai de care, sa tina partea unuia sau celuilalt, sa arbitreze prestatia celor doi. Hotarat lucru, scriitoarea iesea mult deasupra cunoscutului filosof si director al Editurii HUMANITAS. S-a spus ca este o scriitoare al carei exemplar curaj civic este asociat curajului estetic si ca orice revenire a sa in spatiul public reprezinta „o provocare cat se poate de binevenita la adresa inertiei, conformismului, leneviei mentale a unei societati romanesti prea dispusa sa uite”. La toate acestea, Andrei Plesu a adaugat ca Herta Müller „nu stie limbajul amabilitatii ipocrite, nu adopta atitudini corect si cochet politice, da, suverana, cu bata-n balta si cu oistea-n gard”. Sunt perfect de acord cu atacul la adresa inertiei si conformismului, dar n-am cum sa fac uz de ipocrizie si sa aplaud faptul ca sub cupola unei institutii cu blazonul spiritual al Ateneului Roman s-a auzit, pentru prima oara, cuvantul cacat. Oi fi eu desueta, tinand la elementele de politete, de curtoazie, de eleganta, masura si decenta in exprimare. Toate acestea n-au omorat pe nimeni pana acum, dimpotriva, au facut bine cand au fost puse in practica. Inteleg cum e cu expresivitatea limbajului unui scriitor, cu indraznelile lui si dorinta de a soca, cu pasiunea pentru adevar, dar, orisicat, parca nu e rau sa ne pastram totusi rangul si sa nu coboram in cloaca si noroiul comun. Mai ales ca in mahalaua noastra balcanica nu ducem deloc lipsa de expresii tari si deocheate. De la marii scriitori si artisti asteptam altceva, si chiar daca unii dintre ei sunt adeptii esteticii uratului, in creatia lor, cand ies in fata lumii, la conferinte, la un dialog intelectual, vrem sa vedem in ei un exemplu de conduita, de distinctie, de altitudine a gandului. Invectiva, batjocura, sarcasmele, bascalia se intalnesc la noi la tot pasul. Sunt „descarcari psihologice”, uneori, sa admitem si asta. Mai rau e ca ele suplinesc energia activa, floare rara in spatiul mioritic, cel al pasivitatii defensive si resemnate. Cuvintele au o mare putere, sa nu uitam acest lucru. Si de aceea ar trebui alese cu foarte mare grija, pentru ca, repetandu-le pe cele dure, urate, ele vor atrage realitatea dupa ele si nu vom mai iesi din cercul acesta diabolic.
Carmen Mihalache