Cand este vorba de recunoscut vinovatii legate de situatia noastra actuala, dezastruoasa, dupa cum o stim si o simtim cu totii, nimeni nu e dispus sa-si asume vreo raspundere. La intrebarea: cine este de vina pentru ca nu s-au luat masurile necesare combaterii efectelor crizei economice? un membru marcant al partidului de guvernamant a raspuns fara sa clipeasca: "Toti suntem responsabili, toate partidele politice". Nimic mai simplu. in cazurile in care vina este impartita ("frateste") in mod egal, de fapt, nimeni nu mai are nicio vina, sunt absolviti cu totii de sentimentul de culpabilitate. Nici ca se putea o solutie mai ingenioasa de usurare a constiintei. Daca aceasta instanta suprema a omului mai exista cumva pe la unii politicieni autohtoni. Oricum, e infinit mai usor sa nivelezi peisajul, sa zici ca toti sunt o apa si-un pamant, decat sa ai onestitatea de a recunoaste ca ai gresit cand ai luat niste decizii. Minciuna are insa picioare scurte, in timp ce nasul mincinosilor se tot lungeste. in povesti, nasul acestora e taiat, iar in istorie multora li s-a scurtat capul. Pentru ca el e cel mai periculos organ al omului. De aceea se spune "minte diabolica", acolo iscandu-se toate relele. Ca sa faptuiesti bine, ai nevoie si de inima, si de caracter. Nobletea unui adevarat om politic este data de prezenta caracterului. Cei care nu-l au sunt doar niste simpli figuranti pe scena politicii, indivizi versatili, cameleonici, in stare oricand sa tranzactioneze orice. Acestia nu au memorie, credinte, principii, nu au niciun ideal (proclama doar niste ideologii, dar nu le respecta in practica), avand in schimb o multime de interese foarte concrete. Care tin doar de propasirea lor ca persoane. Interesul general, binele comun sunt vorbe goale pentru cei mai multi dintre politicienii prinsi intr-o sarabanda a confuziilor, inconsecventelor, oportunitatilor, contradictiilor flagrante.
Suntem pur si simplu sufocati de impostura politicienilor, de falsitatea, inselatoria, de minciuna lor grosolana. ii vedem pe unii, seara de seara, la emisiuni, unde ei combat de zor, acuza, judeca, dau verdicte, intra in polemici. La ce folosesc toate astea? E doar o vorbarie gaunoasa, un fel de virtuozitate exercitata in gol, in cazul acelora care au talentul de a potrivi cuvintele si a gasi expresii plastice. Un balet de vorbe si atata tot. Asta in timp ce noi traim nesfarsita umilinta de a fi supusi manipularilor grosolane ale Puterii, tot mai neputinciosi in fata valului imens de amputari ale drepturilor noastre.
Carmen Mihalache