După ce am celebrat cu mare bucurie solemnitatea Naşterii Domnului, începutul vieţii sale pământeşti, în duminica ce urmează, întreaga Biserică celebrează solemnitatea Botezului Domnului, care este un alt început, acela de vestire a Împărăţiei lui Dumnezeu. Este evenimentul în care găsim un punct de întâlnire dintre Dumnezeu şi om, dar mai ales este un gest de umilinţă din partea lui Dumnezeu, căci deşi nu avea nevoie, se supune unui rit rânduit pentru cei păcătoşi. Această supunere nu avea ca scop iertarea păcatelor sale, căci nici nu se putea pune problema acestora în viaţa lui Isus, dar avea ca scop sfinţirea apei, a acelei ape care avea să curgă pe fruntea multor fii ai lui Dumnezeu.
Botezul lui Isus este o nouă epifanie, în care Isus este uns de Duhul Sfânt şi este proclamat de Tatăl ca Fiul său preaiubit. Această proclamare ne arată că Isus nu este un oarecare, nu este unul care a venit să-şi caute propria mântuire, dar este Fiul lui Dumnezeu venit să aducă mântuirea tuturor oamenilor.
Primul gest pe care îl face Isus în viaţa sa publică este gestul intrării în mijlocul celor păcătoşi, însoţindu-i până în apa botezului. El însuşi primeşte botezul, însoţindu-i astfel pe cei care au păcătuit şi vor să se întoarcă. El nu stă niciodată alături de cei care se consideră superiori altora prin viaţa lor.
În timpul lui Isus multe secte religioase practicau botezul. Ritul avea multe semnificaţii, dar mai ales unul era important: scufundarea în apă simboliza moartea unui individ (viaţa sa din trecut era ştearsă), iar ieşirea din apă simboliza naşterea unui om nou căruia, în mod normal, îi era dat un nume nou. Aceasta e o invitaţie adresată comunităţii creştine de azi pentru a-şi revizui acele atitudini din care transpar superioritatea, aroganţa, complăcerea pentru propria dreptate şi să corijeze acel limbaj care condamnă, judecă, marginalizează pe cel care a greşit.
Isus este prezent în vieţile noastre în virtutea învierii sale. El îşi continuă misiunea începută în ziua Botezului său. Îi recunoaştem noi, însă, prezenţa şi lucrarea în vieţile noastre? Acceptăm noi mărturia Tatălui cu privire la Mântuitorul nostru? Înţelegem noi oare că, la rândul nostru, suntem chemaţi să participăm la această creaţie nouă care se naşte din apele Botezului?
Pr. Richardo-Dominic Baciu
