Cartea “Coraline”, de Neil Gaiman, de la Editura Arthur, ne prezintă, în 165 de pagini, aventurile unei fetițe, care se mută împreună cu părinții săi într-o casă specific londoneză, în care mai locuiesc și alți oameni. Vecinii săi, mai exact Miss Spink, Miss Forcible și Mister Bobinski, sunt destul de ciudați. Mr Bobinski, de exemplu, antrenează o trupă de șoareci, pentru un spectacol pe care nu-l mai prezintă niciodată, deoarece spune că nu este gata, și trebuie să mai repete. Cam pe aceeași frecvență, Miss Spink și Miss Forcible, dupa ce ca îi stâlcesc mereu numele lui Coraline, o invită mereu la ceai din substanțe nu prea în regulă. Tot ele, pe parcursul poveștii, îi oferă Coralinei o piatră găurită în mijloc, despre care susțin că este fermecată.
În noua sa casă, fetița găsește o ușă care o conduce într-o lume paralelă. În realitate, părinții săi sunt foarte ocupați cu serviciul, dar în lumea paralelă, care e o lume a imaginației, aceștia sunt foarte preocupați de ea, au timp să ia prânzul și să facă tot felul de activități interesante împreună. Tot așa, toate personajele de după ușă sunt mai amabile și mai drăguțe cu micuța Caroline, decât sunt în realitate. Nu vreau să vă divulg mai mult, veți afla din carte, vă mai spun doar că personajele sale aveau nasturi în loc de ochi.
Neil Gaiman, creatorul lui Caroline, s-a născut pe data de 10 noiembrie 1960, în Regatul Unit, în acest moment având cam 60 de ani, și patru copii. M-a fascinat foarte tare imaginația sa, deoarece cartea este foarte creativă. O recomand celor care vor să experimenteze o lectură cu mai mult suspans, chiar daca le este frică. Nu pot spune că face parte dintre lecturile înfricoșătoare, dar nu este nici una relaxantă.
”Coraline” m-a învățat că nu trebuie să crezi în aparențe sau să te lași dus de val prea mult. Este bine să fii precaut, dar în limite.
Anisia Mardale, clasa a VI-a, elevă la Școala Gimnazială ”Alexandru Ioan Cuza” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
