Bomba campionatului. Atunci si acum

In urma cu doua decenii, AS Bacau reusea cea mai mare surpriza din intreaga istorie a Diviziei A la fotbal, spulberând Steaua, chiar in Ghencea, cu un neverosimil 5-1

17 august 1996- S-a scris istoria
17 august 2016- Au ramas doar aminitirile

Steaua Bucuresti- AS Bacau 1-5 (0-2). Stadion: „Steaua”. Spectatori: 6.000. Au marcat: Ciocoiu (’88), respectiv Jercalau (’12 si ’65, ambele din penalty), Pavel (’38), Scânteie (’74 si ’84).
Steaua- Gherasim- Filipescu, Csik, B. Bucur, Prodan, Nagy (’46 Ciocoiu)- Militaru, Denis Serban, Adrian Ilie- Lacatus, A. Calin (’57 Sabin Ilie). Antrenori: Dumitriu Dumitriu si Mihai Stoichita.
AS Bacau: Bratu- Jercalau, Gireada, Popovici, R. Ciobanu, D. Munteanu- Rotariu (’84 Capusa), Pavel, Manta (’80 Pavaluta)- Serea (’82 Condurache), Scânteie. Antrenori: Mircea Nedelcu si Mircea Pana.
Cartonase rosii; Lacatus (’65) si Adrian Ilie (’76).
Arbitru: Adrian Porumboiu (Vaslui).

Lacatus, Adi Ilie, Prodan

Era intr-o sâmbata seara. Nimic asemanator nu se intâmplase, pâna atunci in campionatul primului esalon la fotbal. Si nimic asemanator nu avea sa se mai intâmple, de atunci incoace, in Divizia A. In acea sâmbata de 17 august 1996, o adevarata bomba a zdruncinat din temelii fotbalul românesc: AS Bacau o invingea pe Steaua chiar in Ghencea.

Si nu cu 1-0 sau 2-0, ci cu un uluitor 5-1! Cinci la unu!!! Pe atunci, Steaua era ce e si acum: Steaua. In fapt, chiar mai mult decât este acum. Era o echipa de top. Cu Lacatus vârf de lance. Gata oricând sa-si joace sansele in Europa cu Juventus, Atletico Madrid, Rangers sau Dortmund. De altfel, la patru zile de la meciul de pomina cu Bacaul, Steaua avea sa obtina cea de-a treia calificare la rând in grupele Ligii Campionilor, gratie unui 3-0 cu Bruges-ul lui Frankie van der Elst si Mario Stanic. Un 3-0 reusit tot in Ghencea, locul macelului cu „galben-albastrii”.

Si Bacaul? Ei bine, Bacaul nu-si depasise inca rolul de provinciala de lux. Dar incepea sa creasca. Iar in acea seara de august a dat spectacol pe terenul lui Lacatus, Adrian Ilie sau Didi Prodan. Un spectacol cum nu se mai vazuse. Si cum nici nu avea sa se mai vada.

„Pai, tu te pricepi la fotbal?”

Povestea incepe cu noua luni mai devreme. Pe 9 decembrie 1995, in penultima etapa a maxi-turului Diviziei A, Steaua primeste vizita Bacaului.

„Ros-albastrii” defileaza spre un nou titlu. Bacauanii, in schimb, se lupta sa ramâna in divizie. In aceste conditii, nu e loc de suprize.

Prin urmare, pe un teren greu, strajuit de mantinele din zapada, Steaua se impune lejer. Cu 5-0. In pauza meciului, generalii isi freaca mâinile; de frig, dar si de satisfactie. Iar George Constantin Paunescu, unul din magnatii României de atunci si de acum, tine sa-l intepe in salonul de protocol al „oficialei” din Ghencea pe Dumitru Sechelariu, patronul echipei bacauane.

„Da’ ce credeai, ba Sachelarie, ca veniti aici ca sa ne bateti? Pai, ce, voi chiar aveti impresia ca va pricepeti la fotbal?”, ii arunca Paunescu lui Seche.

„Conducatorii Stelei infulecau sarmale si ma luau la misto. Eu taceam si imi muscam buzele. Atunci mi-am jurat insa ca nu voi iesi din fotbal pâna când Bacaul nu va da de pamânt cu Steaua macar o data”, avea sa-si aminteasca, peste ani, Sechelariu.

Le tremura fundul

Si Bacaul avea sa dea de pamânt cu Steaua mai repede decât avea sa-si imagineze cineva. Chiar la urmatoarea confruntare directa. Pe 17 august ’96. In runda a treia a editei de campionat 1996-’97.

„Cu câteva zile inainte de meci, Seche, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a zis mie si lui nea’ Mircea Nedelcu, care era antrenorul echipei:

„«Auziti, nu credeti ca e timpul sa faceti un rezultat mare cu care sa ramâneti in istorie?».”, povesteste unul dintre eroii de pe Ghencea, Daniel Scânteie.

„Aveam echipa buna. Cu trei ani mai devreme, o facusem pe Dinamo sa piarda titlul dupa un 1-0 de senzatie reusit pe fostul «23 August».

Steaua ramânea, insa, Steaua. Mie, la drept vorbind, imi cam tremura fundul in dimineata jocului. Eram cazati la Izvorani si ma gândeam ca nu cumva sa luam multe si sa ne facem de râs, mai ales ca meciul era televizat si ne vedea o tara intreaga”, adauga Scânteie, omul care urma sa faca instructie cu apararea Stelei: „Am dat doua goluri atunci si am scos un penalty”.

Un balon teleghidat

Doua goluri a dat si Vasile Jercalau. Ambele, din lovituri de la 11 metri. De fapt, meciul asa a si inceput: cu un penalty transformat de Jercalau.

In min. 28, Manta a slalomat ca la Val d’Isere, „crostetând” trei stelisti si fiind faultat de Prodan.

Arbitrul Adrian Porumboiu a indicat punctul cu var, iar Jercalau a sutat in stânga lui Gherasim, care, desi ghicise coltul, s-a vazut nevoit sa scoata mingea din plasa: Steaua- AS Bacau 0-1.

Suporterii Stelei au zâmbit ca la un banc bun. Numai ca gluma s-a ingrosat zece minute mai târziu atunci când, servit scurt de Manta, Florin Pavel a prins un rist exterior de senzatie de la 30 de metri, teleghidând balonul direct in vinclul portii lui Gherasim.

„A fost cel mai frumos, dar si cel mai important gol din intreaga mea cariera”, spune si astazi, Pavel, cel care a fixat scorul pauzei. Dar pauza nu a venit inainte ca Popovici sa scoata de pe linia portii un balon lobat de Adi Ilie.

„Mult timp m-am gândit ca daca nu respingeam acea minge, Steaua ar fi intors rezultatul”, sterge praful de pe amintiri Cristi Popovici, libero-ul de ieri al Bacaului.

Inghesuiala la punctul cu var

In partea secunda show-ul a continuat. Iar la rampa a aparut Daniel Scânteie.

In min. 65, atacantul oaspetilor l-a pacalit pe arbitrul Porumboiu, obtinând o noua lovitura de la 11 metri, in urma unui contact inexistent cu portarul Gherasim. Jercalau si-a facut din nou datoria, urcând scorul la 3-0!

Iar tabela continua sa clipeasca. In min. 74, o degajare a lui Bratu l-a „sarit” pe Csik lasându-l pe Scânteie, singur cu Gherasim: sut cu latul la coltul lung si…4-0.

Intre timp, nervii bucurestenilor cedasera, Lacatus (’65) si Ad. Ilie (’76) vazând cartonasul rosu. In minutul 78, e din nou penalty! Si tot pentru AS Bacau.

Un penalty acordat corect de aceasta data. Dar ratat de Jercalau, care are povestea sa: „La primul penalty, nu se inghesuise nimeni. Deh, era 0-0, responsabilitate mare…Acum, insa, la 4-0, toti vroiau sa bata lovitura de la 11 metri si sa dea gol contra Stelei. Fiind executantul de baza, am ramas pe pozitie, insa, din cauza discutiilor, mi-am pierdut concentrarea si…am ratat”.

Pâna la urma, a cazut si golul cinci. Si ce gol! Lansat spre poarta, stângaciul Scânteie, a sutat napraznic cu dreptul sub transversala. Steaua era in genunchi; la propriu si la figurat. Iar ca umilinta sa fie totala, golul de onoare al bucurestenilor a fost marcat de un atacant adus, chiar in acea vara, de la Bacau: Cristi Ciocoiu.

Un retur fara pereche

In primavara urmatoare, AS Bacau, care se pregatea sa-si schimbe numele in FCM, avea sa o invinga din nou pe Steaua.

„Am fost singura echipa care in acel campionat ce avea sa fie câstigat ca de obicei de Steaua, am luat toate cele sase puncte militarilor”, tinea sa le reaminteasca tuturor regretatul antrenor Mircea Nedelcu. Spre deosebire de festivalul de goluri din Ghencea, in meciul retur disputat in martie 1997, „galben-albastrii” s-au „multumit” cu un 1-0, prin golul marcat de Ionica Serea.

In acea primavara, insa, AS Bacau a reusit o performanta greu de egalat pentru o echipa de provincie: a câstigat toate cele noua meciuri jucate acasa in retur.

Iar in opt dintre ele, nu a primit gol. Si asta chiar daca in acel retur i-au trecut pragul si Steaua, si Rapid, si Dinamo.

„Ca si marea majoritate a suporterilor nostri, am un singur regret la finalul acestui campionat: ca nu am reusit sa mergem in Cupa Uefa.

Chiar si asa, insa, Bacaul are de ce sa fie mândru de echipa sa”. avea sa declare Dumitru Sechelariu, dupa ultimul joc de pe „Municipal”, câstigat cu 2-0 contra Politehnicii Timisoara, care lua astfel drumul B-ului.

Astazi, la 20 de ani distanta, „Municipalul” arata ca dupa bombardament. Iar Bacaul nu mai are cu ce sa se mândreasca atunci când vine vorba de fotbal. Poate si pentru faptul ca nu mai are un Dumitru Sechelariu.

Ce fac azi, „eroii lui 5-1”

Marius Bratu, portar- si-a deschis o scoala privata de fotbal in Qatar.

Vasile Jercalau, fundas dreapta- antreneaza echipa feminina de fotbal Magura 2012, cunoscuta si sub denumirea de “Pisicile Rosii”.

Marius Gireada, stoper- antrenor secund la divizionara B Foresta Suceava.

Cristi Popovici, libero- antrenor principal la divizionara B Foresta Suceava

Radu Ciobanu, stoper- antrenor coordonator la scoala de fotbal FC Bacau.

Danut Munteanu, fundas stânga- antrenor la divizionara C Stiinta Miroslava.

Ovidiu Rotariu, mijlocas dreapta- stabilit de mai bine de zece ani in Belgia, unde detine o societate comerciala cu profil de gradinarit.

Florin Pavel, mijlocas central- aflat la munca in Germania.

Claudiu Manta, mijlocas stânga- antrenor la Soimii Mircesti, echipa din campionatul judetean al Vrancei.

Ionica Serea, atacant- dupa ce si-a dat demisia de la Penitenciarul Focsani, s-a angajat ca sofer pe tir.

Daniel Scânteie, atacant- administrator la hotelul EMD.

Giani Capusa, atacant- antrenor la scoala de fotbal Viitorul Bacau.
Valentin Pavaluta, mijlocas central- dupa ce s-a retras din fotbal, a detinut un magazin cu unelte de pescuit.

Sorin Condurache, fundas dreapta- dupa ce a parasit-o iarna trecuta, pe SC Bacau, a plecat in Anglia, la munca.

Mircea Nedelcu, antrenor principal- a decedat pe 18 noiembrie 2001, la vârsta de 65 de ani, ca urmare a unei boli incurabile.

Mircea Pana, antrenor secund- pensionar.

Teofil Bora, medic- a decedat pe 29 iunie 2009, la vârsta de 69 de ani, ca urmare a unui infarct.

Simion Blaga, preparator fizic – a decedat in 2015, la 81 de ani, dupa o lunga si grea suferinta.

Nicolae Paduraru, presedintele clubului- a decedat pe 19 octombre 1996, la doar doua luni dupa meciul cu Steaua, ca urmare a unui tragic accident rutier petrecut in apropiere de Adjud.

Dumitru Sechelariu, finantatorul FCM Bacau- a decedat pe 16 februarie 2013, la vârsta de 54 de ani, ca urmare a unei boli incurabile.

Daniel Scânteie: „Nici nu visam la acest scor”

-Daniele, care este primul lucru care-ti vine in minte referitor la acel 5-1 din Ghencea?

-Primul lucru care imi vine in minte este chipul lui Mircea Nedelcu, antrenorul nostru. Nea’ Mircea stia sa ne motiveze extraordinar. La drept vorbind, insa, nici el, nici noi nu credeam ca vom reusi o victorie la un asemenea scor. Nici nu visam. Pe final, când conduceam cu 5-0, nea’ Mircea intreba la fiecare minut cât a mai ramas de jucat si daca mai au timp adversarii sa ne egaleze! Pur si simplu, intrase in transa. Era si normal deoarece vorbim de un rezultat urias.

-La care tu ti-ai adus contributia cu doua goluri.

-Si am scos si un penalty, transformat de Vasilica Jercalau.

-Un penalty in urma unui fault inexistent.

-Eram maestru in a scoate penalty-uri, chiar si atunci când nu eram faultat. Ca sa fim sinceri, insa, rezultatul nu a stat in acea eroare de arbitraj. Am fost mult mai buni, chiar daca am intrat tematori pe teren. Steaua ii avea pe Laca, pe Prodan, pe Adrian Ilie, pe Filipescu, pe Denis Serban…Jucând bine si distantându-ne pe tabela, noi am prins tot mai multa incredere. Cum s-a terminat, se stie. Pâna la urma, am facut un mare bine si stelistilor deoarece i-am bagat in sedinta pentru jocul retur cu Bruges.

-Câte goluri ai dat cu piciorul drept in cariera?

-Putine si alea pe care le-am dat au fost din doi- trei metri, la nimereala. Golul de 5-0 inscris in Ghencea, cu un sut cu dreptul sub bara, a fost insa o bijuterie. Altul de o asemenea factura, nici n-am izbutit sa mai dau cu piciorul drept. Dupa reusita cu Juventus, din Uefa- Intertoto, golul de 5-0 contra Stelei se afla in topul preferintelor mele.

-Cum s-a materializat, totusi, acel 5-1 cu Steaua?

-Repet, Mircea Nedelcu stia sa ne motiveze foarte bine. La fel stia sa ne stimuleze, inclusiv din punct de vedere financiar, si Dumitru Sechelariu, care tot insista pe ideea ca putem sa invingem pe oricine in campionat. Avea Seche niste intuitii! Tin minte ca in ’93, inainte de victoria cu Dinamo, de la Bucuresti, ne-a zis ca o sa batem cu 1-0. Revenind la jocul cu Steaua adevarul este ca ne-a mers totul. Practic, noi am prins una dintre acele zile de senzatie pe care le poate trai o echipa care crede cu adevarat in sansa sa.

-Nu te intreb când crezi ca se va mai bate Bacaul cu granzii fotbalului românesc. As vrea sa stiu, in schimb, daca si când va reusi un alt Scânteie, ma refer la fiul tau Vladut, sa joace si, eventual sa marcheze contra Stelei?

-In cariera mea, eu am avut sansa de a fi sprijinit si de antrenor, dar si de conducere, chiar si atunci când am jucat mai slab. Imi aduc aminte ca, la un moment dat, in perioada lui Halagian, nici nu nimeream poarta la antrenamente. Atunci, Hala decidea sa jucam fara portari, numai ca sa dau eu gol sI sa-mi intru in mâna.. Daca Vladut va beneficia, la rândul sau, de un sprijin pe masura, am speranta ca in urmatorii doi ani va ajunge jucator. Si, cine stie, poate ca va ajunge sa marcheze, ca si tatal sau, contra Stelei.