Pe la 1834 – 1835, in Moldova si Tara Româneasca au intrat in vigoare Regulamentele Organice, prima forma de Constitutie, care a pus bazele occidentalizarii principatelor. Radu Rosetti scrie in „Amintirile” sale impactul pe care l-a avut aceasta schimbare.
„Transformarea economica princinuita în Moldova de dispozitiile tratatului de la Adrianopol nu era numai mare, dar chiar si foarte adânca, caci de dânsa se resimtise natiunea întreaga, transformarea sociala însa n-a fost, precum nici nu putea sa fie, decât superficiala, caci ea atinsese numai paturile de sus. Numai aceste paturi venit-au în contact nemijlocit si imediat cu strainatatea, numai ele fost-au, prin cultura lor, rudimentara cum era, si prin pregatirea ce i-o harazise contactul de pana atunci cu strainatatea, în stare sa-si însuseasca, în timp relaitiv uimitor de scurt, o buna parte din formele exterioare ale vietii europene. Caci chiar aceasta transformare exterioara, a claselor de sus era absolut superficiala. De ea se împartasise mai ales boierimea, cu deosebire acea mare, fiindca era mai avuta si dispunea astfeli de mijloace ca sa opereze o transformare stând în raport direct cu banii cheltuiti pentru a o produce.
În fond însa societatea, chiar cea înalta, ramasese aceeas. Boieriul ce! mare de la 1840, vorbesc de marea majoritate a cazurilor, era îmbracat nemteste, întrebuinta ca limba eleganta pe acea franceza în loc de greceasca vorbita pana atunci în saloane si chiar în familie, traia în mobile aduse din Apus sau facute dupa modelurile din Apus, în relatiile cu samenii întrebuinta formele uzitate în Apus, slugile îi erau îmbracate în livrele sau în fracuri si serveau cu manusi albe, dar în fond se deosebea numai putin de parintele sau în islic, straie moldovenesti si papuci. Afara de foarte putine naturi alese, cari mai avusese norocul sa fie crescuti de educatori straini de frunte, erau educati numai pe dinafara, dar în fond, deloc: ramasese oamenii naturii si orientali, stapâniti de instinctele si de patimile lor, bune sau rale. Ca si parintii lor, când firea li era buna, lipsita de vitiuri, erau buni, nevitiosi, capabili de actele cele mai bune, cele mai generoase si mai nobile. Când, dimpotriva, firea îi înzestrase cu vitiuri si cu patimi urâte, se lasau sa fie târâti de ele la faptele cele mai reprobabile. Bineîntales ca între aceste doua extreme erau multe tipuri intermediare, iaras ca si în trecut.
Îndeobste boieriul moldovan din vremea anteregulamen – tara era bun la inima, blând si foarte aplecat la acte de darnicie catra cei nevoiesi sau suferinzi. Daniile facute bisericilor în scopuri nu numai religioase, dar si de binefacere, precum si întemeierile de asazaminte de asistenta publica si de scoli sînt urme înca astazi vii a caritatii si a darniciei lor. Apoi care era boieriul cel mare care nu înzestra, în fiecare an, un numar de fete sarace de pe mosiile lui? Nu mai vorbesc de pomenile lasate prin diata, având sa fie îndeplinite dupa savârsirea lui din viata.
Sistemul de ocîrmuire era corupt, pentru unii boieri slujbele statului erau mai cu seama un mijloc de înavutire în dauna statului si a administratilor, dar acest rau nu era doara o particularitate moldoveneasca sau munteneasca, ci o stare care exista în Europa întreaga, în tot cursul veacului al optsprezecelea: cei mai mari seniori apusani nu stateau la îndoiala pentru a presura pe administrati când era cu putinta ca ei astfeli sa se îmbogatasca. Daca jafuirea era mai putin arbitrara, mai putin brutala, redusa la margeni mai rastrânse, cauza nu era moralitatea si dezinteresarea mai mare a seniorilor în chestiune, ci rabdarea mai scurta a celor pe cari îi administrau. Dealtmintrelea, se gaseau si la noi multi boieri cu desavârsire dezinteresati, avînd pentru ban îndeobste cel mai mare dispret si cari pentru nimica în lume nu si-ar fi mânjit mânile cu acel provenind din jaf. Cei multi din ei erau barbati cu frica lui Dumnezeu în toata acceptiunea cuvântului, credinciosi cuvântului dat, buni prieteni, parinti deosebit de afectuosi, oameni având groaza de pacat”.
Radu Rosetti
