Biserica de lemn Vovidenia, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului,” este un adevărat simbol al istoriei și tradiției din Luncani. Acest minunat lăcaș de cult a fost inclus în lista monumentelor istorice, recunoscându-i valoarea culturală și istorică semnificativă.
Istoria acestei biserici începe în anul 1777, când fiii lui Konstantin Tumurug au donat o parte din moșia Mărcești Mănăstirii Luncani și au construit biserica într-o poiană situată la baza dealului Stanca, în apropierea vechii vetre a satului. Cu trecerea timpului, satul s-a extins în jurul ei, iar biserica a rămas la marginea așezării, martoră a schimbărilor care au avut loc în comunitate.
Biserica de lemn Vovidenia a fost construită pe o temelie din piatră de râu, fără a fi legată cu mortar. Această construcție unică este o mărturie a priceperii și ingeniozității meșterilor din acea perioadă. Talpa bisericii, cioplită din topor, a fost așezată la o înălțime de aproximativ 1,2 metri de la sol. Bârnele de stejar au fost ridicate și unite cu „cuie” de lemn, iar la exterior, a fost adăugat un brâu median din lemn, sub forma unei frânghii răsucite, oferind astfel un aspect distinctiv și plin de caracter clădirii.
Acoperișul bisericii a fost creat din draniță, cu o streașină lată, și în față a fost adăugat un pridvor deschis, susținut de stâlpi sculptați. Pardoseala pridvorului a fost realizată din piatră de trovant, iar deasupra lui, ancorat de acoperiș, a fost construit turnul clopotniță.
De-a lungul anilor, temelia fără aerisire a suferit deteriorări, necesitând multiple intervenții de restaurare care au avut loc în 1884, 1921, 1950 și 2003. Aceste eforturi au menținut în picioare această bijuterie arhitecturală pentru generațiile viitoare.
După finalizarea construcției, biserica a fost decorată în interior cu o catapeteasmă din lemn de tei, plasată pe ipsos și adusă de la Mânăstirea Luncani. Cu trecerea timpului, în 1883-1884, icoanele care decorează biserica au fost înlocuite cu unele pictate direct pe lemn, picturi care se păstrează și astăzi în starea lor autentică, niciodată restaurate.
Printre aceste icoane se numără și „Maica Domnului cu Pruncul,” care se spune că ocrotește comunitatea locală și o feră de necazuri.
Până în anul 1935, biserica a servit drept biserică parohială, fiind inima spirituală a comunității locale. Astăzi, această bijuterie arhitecturală de lemn reprezintă o mărturie vie a trecutului și a tradiției din Mărcești, amintindu-ne de rădăcinile noastre culturale și istorice.
În 2021, biserica a fost supusă unor lucrări de reparații, pentru a-i menține frumusețea și autenticitatea în fața trecerii timpului. Cu toate acestea, eforturile constante pentru conservarea și restaurarea acestei bijuterii arhitecturale sunt necesare pentru a asigura că ea va continua să strălucească în toată splendoarea ei.
