Puţini dintre cititori cunosc faptul că multe dintre bisericile de lemn din Moldova nu se mai află pe locul unde acestea au fost ctitorite. Cauze motivate social, economic sau de lipsa lor în anumite sate. Acestea au făcut ca să fie strămutate la o distanţă variabilă, mai mică sau mai mare, la noua destinaţie. O asemenea mutare fost suportată şi de „Biserica din Câmp”, aflată astăzi pe teritoriul comunei Parincea.
După cum rezultă din pisania dăltuită cu slove chirilice în lemnul dur de stejar deasupra intrării, aceasta pune în temă pe vizitator: „Să se ştie de când am făcut această biserică: leat 7210 (a1702).”
Tradiţia spune că această biserică a fost construită în satul Cucuieţi-Tamaşi de unde a fost transportată cu carele trase de boi pentru satul Zlătari. Vremea nefiind prielnică, carele s-au împotmolit, n-au mai putut ajunge în satul Zlătari, rămânând pe câmp. De atunci s-a păstrat în memoria localnicilor sub numele de „Biserica din Câmp”.
Din cercetările făcute rezultă că înainte de a fi demolată, se făcea denumirea încăperilor (pridvor, pronaos, naos, alatar), numerotarea pereţilor cu cifre romane şi a bârnelor de la bază, pe verticală cu cifre arabe. Tot inventarul bisericii trebuia încărcat cu cea mai mare atenţie pentru a proteja pictura pe lemn, iconostasul cu coronamentul fragil, pictura pe pânză, uşile împărăteşti şi cele diaconeşti, decoraţia lemnului sculptat etc.
Adusă pe locul stabilit, se trasa tipul de plan pe care l-a avut iniţial şi un mic soclu din piatră, pe care se puneau tălpile de stejar. Deasupra lor se aşezau cununile de bârne suprapuse, în ordinea acestora, pe încăperi, după cum fuseseră numerotate, de la bază spre acoperiş.
Încă din anul 1890 publicaţia “Biserica Ortodoxă Româmă” făcea aprecieri cu privire la acest sfânt locaş: “Această biserică numită a Slătarilor este cea mai veche de pe valea Răcătăului”.
Monumentul acesta face parte din categoria cu cea mai mare răspâdire în Moldova, având planul în formă de navă, cu absida altarului pe cinci laturi, decroşată, iar pronaosul poligonal. La acest plan i s-a adăugat în anul 1894 un pridvor cu un turn-clopotniţă deasupra. Asemenea construcţii din bârne de stejar la vedere aveau acoperiş în şarpantă de răşinoase, cu învelitoare din şindrilă bătură pe 3-5 rânduri şi cu model în formă de “floare în colţ, solz de peşte sau coadă de rândunică”.
Meşterii lemnari care au trudit la ancadramentul uşii de la intrare s-au întrecut pe ei înşişi. Pe spaţiul delimitat de chenare motive reprezentând “dinţi de ferăstrău” şi “unghii” ei au reprezentat lumea cosmică sculptând vechi simboluri astrale: soarele cu opt petale, rozeta solară înscrisă în cerc, steaua cu şase colţuri tăiate şi luna. O astfel de sculptură, excutată în manieră populară, se întâlneşte în întreaga biserică, fiind amplasată pe bolţile încăperilor cu chei de boltă, cu nervuri crestate în zig-zag.
Se remarcă în mod deosebit colţarele sub formă de triunghiuri împodobite cu încrustaţii de la bazele bolţilor, sprijinite de console sculptate cu motive zoomorfe de capete de cal. Pricepuţii meşteri tâmplari, cu uneltele lor obişnuite, au cioplit minunate acolade de o parte şi de alta a stâlpilor ce marchează intrările din pronaos şi naos.
Ne atrage atenţia în mod deosebit masa de lemn din Sfântul Altar cu obiectele de cult pentru sfânta liturghie. Pe piciorul gros al unui trunchi de copac au fost cioplite cele opt faţete înclinate, strânse parcă de o funie sculptată de jur împrejur. Blatul de lemn de deasupra este împodobit la colţuri cu chipul celor patru evanghelişti.
Biserica din Câmp a fost înzestrată cu un prea frumos iconostas din secolul al XVIII-lea, aparţinând ca stil barocului moldovenesc. Bogatul decor sculptural în lemn a fost realizat în tehnica reliefului. Frunza de vie cu ciochini de struguri, sculptati pe vrejuri ce se unesc şi se despart formând mandorle de un splendid decor executat artistic în lemn.
Stilul de arhitectură în lemn, împodobirea cu motive sculptate în manieră populară, dar şi în manieră cultă, splendida pictură pe lemn a iconostasului din secolul al XVIII-lea, tipologia planimetrică moldovenească, toate au contribuit la acordarea calificativelor pentru înscrierea acestei biserici pe lista monumentelor istorice din 2004.
Se spune că bunul Dumnezeu s-ar fi indurat şi ar fi ajutat pe măicuţele care au trudit cu suflet şi credinţă, sub conducerea maicii stariţe, să înjghebeze în jurul acestei biserici singuratice din Câmp o Mănăstire de toată frumuseţea cu hramul bisericii de acolo “Sf. Nicolae”.
Pentru cei ce doresc şi alte importante amănunte despre acest monument istoric de arhitectură, recomandăm cartea intitulată Monumente de arhitectură din judeţul Bacău – Bisericile de lemn, autor Dorinel Ichim, tipărită cu binecuvântarea A P. S. Episcop Eftimie Luca, Eparhia Romanuluui şi Huşilor, Bacău, 1984.
Cercetator Prof. Dr. Dorinel Ichim
