Biocombustibilii folosiți în activitatea de transport nu trebuie ”să ia pâinea de la gura oamenilor”

Germania a ajuns la un acord cu Comisia Europeană privind comercializarea mașinilor noi cu motoare pe combustie și după 2035, dacă acestea folosesc combustilibi ecologici. Sigur această măsură, conform unui studiu AEI aduce creșteri ale prețurilor mașinilor. Printre cei mai vizați ecocombustibili sunt biocombustibilii, dar aceștia, astăzi, folosesc terenurile agricole cu un pericol real asupra securității alimentare, conform unei analize AEI.

Începând cu anul 2018, în toate statele Uniunii Europene, pentru ca șoferii să înțeleagă ușor ce tip de carburant este compatibil cu mașinile lor indiferent în ce țară alimentează se folosesc codurile E5, E10, B7 sau B10, care simbolizează cantitatea de biocombustibili din carburant. Mai exact, E provine de la bioetanol, B de la biodiesel, iar numărul din dreptul fiecărei litere simbolizează cantitatea procentuală de biocarburant din compoziția carburantului. Practic, E5 înseamnă că benzina cu care alimentezi și are în compoziție 5% bioetanol. 

Totuși, utilizarea biocombustibililor în compoziția carburanților este reglementată încă din anul 2009, atunci când Uniunea Europeană a lansat Directiva pentru Energie Regenerabilă. Scopul final al acestei directive a fost să permită o reducere a emisiilor de dioxid de carbon în timpul utilizării mașinilor cu motoare termice, în contextul în care la vremea respectivă mașinile electrice erau la fel de frecvente precum sunt astăzi călătoriile turistice în spațiu.

Conform Transport&Environment în Europa:

– bioetanolul folosit în compoziția benzinei provine în special de la culturi agricole precum porumb (49%), grâu (21%) și sfeclă de zahăr (19%). Nivelul biocombustibil înseamnă cca 6.8% bioethanol în benzină.

– biodieselul provine în special de la culturi agricole precum ulei de răpiță (36%), ulei de palmier (30%) și ulei de soia (14%). Nivelul biodieselului înseamnă cca 8.1% biodiesel în motorină.

Combustibilii durabili pentru transporturi pot juca un rol esențial în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în toate sectoarele de transport. În prezent, sectorul aviației și cel maritim se bazează aproape exclusiv pe combustibili fosili.

Regulamentul privind asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru un transport aerian durabil (cunoscut și drept inițiativa ReFuelEU în domeniul aviației) și regulamentul privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon în transportul maritim (FuelEU în domeniul maritim) vizează creșterea gradului de utilizare a combustibililor durabili de către aeronave și nave pentru a-și reduce amprenta de mediu.

Creșterea cantităților de biocombustibili care trebuie să fie folosiți în transporturi, raportat la consumul total anual

Întrucât provin din diverse culturi agricole, biocombustibilii au început să fie criticați că “fură pâinea de la gură” la propriu pentru milioane de oameni.

Astăzi pentru necesarul de biocombustibil al Europei se folosesc cca. 8 milioane Ha de teren pentru cultivarea plantelor pentru a se produce bioethanol și cca 34 milioane Ha pentru cultivarea plantelor pentru producerea biodiesel. Cele 42 de milioane de teren folosit pentru a produce biocombustibil, ar puatea asigura hrana pentru 10 milioane de oameni (considerând că pentru a hrăni 4 oameni este nevoie de un Ha de teren).

În situația în care în anul 2050 s-ar obține întreaga cantitate de biocombustibil exclusiv din plante ar fi necesare cca. 154.000 milioane de Ha, care ar putea asigura hrana pentru cca. 38 milioane de oameni.

În România nu se produce bioethanol, întreaga cantitate necesară aditivării benzinei fiind importată. România produce însă aproape toată cantitatea de biodiesel.

Tocmai pentru a nu se ajunge într-o astfel de situație, Fit for 55 vine și instituie obligația de a reduce drastic cantitatea de biocombustibili obținuți din plante cultivate și orientarea către biocombustibili obținuți din ulei alimentar uzat, deșeuri etc.

În fapt există trei generații de biocombustibili:

 Biocombustibili de prima generație – 1 G – acestea sunt cele care au o origine în culturile agricole care sunt folosite pentru obținerea produselor alimentare destinate consumului uman. Aceste sisteme de producție sunt cele mai simple și mai ieftine, deoarece sunt folosite rămășițele producției acestor alimente. Cu toate acestea, are unele limitări care pot pune în pericol aprovizionarea cu alimente și biodiversitatea prin reducerea speciilor de plantații din ecosisteme. Cantitatea de biocombustibili din prima generație se va reduce simțitor în următorii ani, redânduse astfel terenurilor culturilor destinate oamenilor și animalelor.

 A doua generație de biocombustibili – 2 G – se obține din biomasa produsă în mediul forestier. Aceste materiale sunt lignocelulozice și naturale sunt lemnoase sau fibroase. Sunt biocombustibili care continuă să reducă emisiile de CO2 în atmosferă, dar sunt mai scumpe și mai complicate de produs decât prima generație.

 Biocombustibili de a treia generație – 3 G – acestea provin din biomasă care nu este destinată consumului uman sau deșeurilor. În această categorie includem microalgele. Tehnicile de biologie moleculară sunt utilizate în producția sa și microalgele pot fi generate pentru producția ulterioară de biocombustibil.

Progrese tehnologice importante se realizează în a doua și a treia generație, deoarece acestea sunt cele mai potrivite pentru a înlocui combustibili fosili care domină piața astăzi și vor fi biocombustibilii care s evor produce în viitor pentru a acoperii obligațiile stabilite.

Dumitru Chisalita

Presedinte Asociația Energia Inteligentă