In momentul in care am votat acum patru ani de zile, mi-am pus sperante mari ca va fi mai bine. Stavarache parea altfel decat restul politicienilor locali. Desi nu avea anvergura, macar dadea impresia de om ok. Normal si bine intentionat. Trecerea anilor mi-a demonstrat ca am fost un dobitoc. Ma bucur nespus ca prostia nu doare, ca altfel as urla de durere. Imi cer scuze fata de toti cei pe care i-am convins sa-l voteze. M-am inselat si imi fac mea culpa.
Asist uluit la modul in care Stavarache abereaza. Mai mult decat ar face-o orice alt politician. Nu ma astept la lucruri extraordinare din partea clasei politice. Au demonstrat vreme de aproape nouasprezece ani ca sunt preocupati doar sa acumuleze. Am mai scris lucrurile astea de zeci de ori. Poate de sute de ori. Mereu aceleasi probleme. Mereu promisiuni false, intotdeauna campanii fara sens, fara finalitate.
M-am asteptat ca dupa intrarea in randul tarilor civilizate sa se schimbe ceva si in mentalitatea alesilor. Il iau pe Stavarache drept reper pentru ca am tot dreptul asta. L-am votat in 2004 si vreme de patru ani ar fi trebuit sa-mi reprezinte interesele. Cel putin asa scrie in fisa postului. Am inchis ochii de foarte multe ori si i-am mai acordat o sansa. Si inca una. Si tot asa, pana prin decembrie 2007. Atunci am realizat ca tot ceea ce am investit eu cu stampila mea de vot in acest personaj s-a dus naibii. O spun cu toata raspunderea pentru ca asa simt: prototipul de politician in care se incadreaza inca primarul este acela al demagogului si al mincinosului. Simplu. Scurt. Dar absolut dureros pentru interesele mele de cetatean. Nesimtirea nu are margini in multe dintre luarile de cuvant publice ale edilului. Nu poti minti chiar asa de tare incat sa afirmi ca o strada este asfaltata din moment ce omul care locuieste in zona respectiva te intreaba cand naiba o repari. Nu poti minti ca ai atras fonduri nerambursabile, din moment ce ele exista doar pe niste hartii inca nesemnate.
Am mai spus-o si o voi mai repeta. Nu ma astept ca politcienii sa fie maicute, dar parca nici asa curve. Nu-mi vine in minte acum decat o melodie a celor de la Parazitii: Fuck you Romania! Bine macar ca prostia nu doare. Am urla toti si ne-am tavali pe strazi. Iar unii, cu pretentii de politcieni ar fi internati in spital fara scapare.
Scris de Ionut Avram
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
