Velocipedul, Icarul pe două roți, Mița biciclista, trotineta, pegasul, semicursiera… Lungă etapă de la inventarea primului mijloc de transport, pe două roți, cu propulsie proprie. Abia după un secol de învățat echilibrul, sfidând gravitația, au apărut motorașele care îmbunătățesc gradul de confort, prin reducerea efortului fizic. Cu motoretele, motocicletele e altceva. Au luat-o în altă direcție. Mă refer la astea de copii pentru adulți, la care dădeai dintr-un picior, și acum grija e cum pui frână.
Până și patinele cu role au devenit skateboard. Dar când motorașul nu mai are benzină, și nu umbli cu celulele solare după tine, nu e mai bine să îți încarci bateriile cu o bere, după o zi de pedalat, pe o bicicletă clasică? Acest obicei (ajuns și sport de performanță), este bifat cu notă mare la toate capitolele mediatizate despre sănătate. Eficient ca și mersul pe jos, dar mai rapid, presupune doar câteva investiții. Cererea pentru biciclete cât mai performante a crescut în perioada pandemiei. Ușoare, ergonomice, cu suspensii reglabile, fac din pedalat o adevărată plăcere. Păcat că nu avem și piste pentru ele.
Pentru cei cu mai puțină dare de mână, o bicicletă nouă rămâne un obiect de lux. Noroc că mai avem funcționale în Bacău, târgurile de vechituri deschise duminica în Șerbănești și pe Str. Milcov. Fostul Obor, acum târg de mașini, este deschis și joia. Celor care vin să comercializeze aici, ce mai găsesc de valoare prin gospodărie, nu li se percepe taxă. Joia era ziua tradițională de târg pentru băcăuani, unde precupeții de altădată veneau, pe lângă cu cele de-ale gurii, cu cantități mai mari de produse manufacturer, pentru a le vinde en gross.
Acum se folosește termenul hand-made, dar e tot aceiași Mărie, cu altă pălărie: împletituri din răchită, hamuri, potcoave și caiele; ulcele, butoaie și putini; ceaune din tuci și străchini din lut smălțuit. Muncă de oameni gospodari, care din meșteșugul lor își câștigau traiul. Acum i se spune „Târgul calicilor”. Găsești la ofertă chinezării în țiplă, aparatură aruncată la gunoi de cei dun Vest, sau scule rămase din inventarul fabricilor distruse de faliment. Aliniate ca în parcările de pe trotuarele din Hamburg, găsești la ofertă, la mâna a doua… a treia, tot felul de biciclete. Mai vechi, mai noi, reasamblate din mai multe componente, sau chiar originale. „De firmă!”, lăudate de negustorul de ocazie, care a luat locul geambașului, păstrând totuși din experiența celui dinainte sfatul: „să nu cauți calul de dar la dinți”.
Chilipir pentru toate buzunarele, la prețuri începând de la o sută până la peste o mie de lei. Împortant este să meargă până pedalezi cu ea din târg. Apoi o mai meșterești și tu, sau vecinul, că tot românu-i priceput! Grijă să nu aibă GPS în ea. Belea!
În vremuri de criză bicicleta este o investiție. Recent a fost folosită în Ucraina pentru a căra cocktailuri Molotov. Atenție doar la modul cum circulați și la echipamentul de protecție! Nu se ridică permisul, dar caroseria unei mașini este mai bine dotată.
