La vreo 30 de kilometri de Bacau, in satul Chiticeni din comuna Secuieni, preotul Alexandru Croitoru a avut o revelatie.
Asta dupa câteva discutii cu un batrân de aproape 80 de ani, care tot ii cerea, o data la doua – trei saptamâni, sfaturi despre ce carti sa mai citeasca.
Cu timpul, cititorul mai venea si cu pretentii: cartile recomandate sa aiba scrisul cât mai mare, ca sa poata sa fie citite. “Asa mi-a venit ideea sa adunam toate cartile la un loc, sa facem o biblioteca la care sa vina sa ia carti cine doreste” – ne-a spus preotul Croitoru.
El a apelat la editurile din Bacau, ocazie cu care a aflat ca au mai ramas doar câteva iar cele care mai sunt au scos doar câteva titluri anul acesta. A reusit, insa sa incropeasca o colectie de circa 450 de volume, din care vreo 150, religioase. Exista in biblioteca si scrieri ale Sfintilor Parinti, dar si carti de beletristica, istorie, despre minoritatile de pe aceste locuri.
“S-au adunat cartile, pe unele le-am cumparat, altele au fost donate de prieteni, asa ca in sase luni am adunat un fond de carte in valoare de 9-10.000 de lei. Sa dea Dumnezeu sa-i facem pe copii sa citeasca! Si nu numai pe copii, pentru ca e fapt dovedit stiintific ca si batrânii, daca citesc, se pazesc de Alzheimer, de dementa senila si de alte boli inerente vârstei inaintate” – mai povesteste parintele Croitoru.
In sat sunt sase familii care au venit din Bacau. Acestea sunt obisnuite sa citeasca din când in când câte o carte. Mai greu este cu ceilalti, care nu au fost obsnuiti iar copiii, din pacate, vazând ceea ce fac parintii, au o totala lipsa de preocupare pentru cultura si pentru frumos.
“Daca i-am fi lasat asa, probabil ca si ei ar fi crescut ca parintii lor. De aceea, incetul cu incetul, mai le dam in dar câte o carte, mai ii ajutam cu ceva, se vor schimba si-si vor dori mai mult” – explica preotul din Chiticeni filosofia sa.
In Chiticeni nu exista scoala; a fost desfiintata pentru ca a scazut numarul de copii. Insa, o data pe luna sau macar la doua luni, preotul merge la scoala de la Secuieni si ofera caiete, carti sau icoane elevilor. “Am dori sa facem mai mult, dar nu ne permitem financiar”, spune el.
In grija comunitatii se afla si singurul student din sat, un baiat care a fost admis la Facultatea de Medicina si pentru care se strâng câteva sute de lei lunar. “A fost greu pentru el, sa mearga de la sat intr-un oras asa mare. A avut probleme de adaptare, l-am sprijinit, il vom mai sprijini. Macar atâta satisfactie sa avem ca, la finele celor sase ani de facultate, sa devina un tânar medic, pe picioarele sale” – zice parintele.
