Revenită de la Tokyo, unde s-a clasat a șasea în finala de la ciocan, cu un Personal Best, atleta SCM Bacău a devoalat pentru „Deșteptarea”, emoțiile trăite la cea de-a treia Olimpiadă din carieră. Sportiva de 31 de ani spune că locul șase a fost mai bun decât un eventual loc patru („mi-aș fi pus unghia în gât să fiu în buza unei medalii olimpice”) și anunță că se gândește deja la Paris 2024: „Nu vreau să mă opresc!”
Știți cum se zice: drumul de întoarcere spre casă pare întotdeauna mai scurt. Să nu spuneți însă asta și Biancăi Ghelber! Cel puțin, nu după Tokyo. Atletei de 31 de ani i-au trebuit mai bine de 24 de ore să ajungă acasă de la Olimpiada unde a obținut un splendid loc 6 în finala de aruncare a ciocanului, cu un Personal Best de 74.18 m. Bia a părăsit Satul Olimpic joi, 5 august, la ora 18.00.
Cu puțin după 22.00, a decolat din Tokyo cu destinația imediată Qatar. A urmat o escală de patru ore pe aeroportul din Doha. Și o altă îmbarcare, de data aceasta spre București, unde a ajuns vineri, la ora 13.30. Pe Otopeni o așteptau soțul, antrenoarea Mihaela Melinte și un nou drum, de data aceasta cu mașina. Seara, în jurul orei 19.30 se afla în biroul directorului SCM Bacău, Ion Șarban, care a așteptat-o cu un tort personalizat, flori („ador florile”, mărturisește Bianca) și șampanie.
Câteva fotografii, o discuție cu reporterul „Deșteptării”, după care, o nouă cursă. De data asta, cu adevărat scurtă, către Roman. Adică, în sfârșit acasă, alături de toți cei dragi, în frunte cu fetița sa Victoria. „Sunt frântă. Mai ales că eu nu pot dormi în avion”, mărturisește sportiva SCM Bacău. Suntem curioși dacă a adormit ușor în noaptea de după finala de marți. Bia continuă să plutească. Așa cum a plutit ciocanul aruncat spre acel fabulos 74.18.
De vină nu e doar oboseala: „Sincer, nici nu mai știu. Am fost- și continui să fiu- într-atât de bucuroasă pentru rezultatul obținut- încât există lucruri pe care nu reușesc să mi le amintesc cu exactitate”. Spera într-un Personal Best? „De sperat, speram. Chiar mă gândeam că după toate relele care mi s-au întâmplat- faptul că am ajuns cu o întârziere de câteva zile la Tokyo, că nu o am alături pe antrenoarea mea, că am tot acuzat dureri de spate- ar fi timpul pentru ceva super-bun. Și am simțit asta când am dat cea de-a treia aruncare.
Au simțit-o și cei de acasă deoarece mi-au spus că nu m-au auzit urlând așa niciodată. Dar să nu mă întrebați ce am simțit când am văzut pe tabelă 74.18, că nu-mi amintesc”. O să întrebăm atunci altceva: s-a gândit vreun moment, la finalul concursului că i-ar fi trebuit doar 27 de centimetri pentru a încheia finala pe locul 4? Sportiva cu dublă legitimare, SCM Bacău/ CSA Steaua râde.
Și povestește: „Din pricina euforiei, nu am putut urmări în timp real evoluția clasamentului. Tot căutam tabela cu rezultatele și nu o vedeam. Atunci m-am întors către tribună și l-am întrebat din priviri pe sulițașul Alex Novac pe cel loc sunt. Când mi-a arătat patru degete, nu-mi venea să cred. În final a fost locul șase, dar să știți că acest loc șase a fost mai bun decât locul patru. Mult mai bun”. Nu avem timp să ne mirăm, că Bia ne lămurește: „Dacă terminam pe patru, adică la un singur loc de o medalie olimpică, mi-aș fi pus unghia în gât. M-ar fi copleșit supărarea.
Așa, simt doar bucurie. E cel mai bun an al meu”. Dar se putea mai mult? În ciuda oboselii, Bianca Ghelber are ideile limpezi: „Se putea. Și se poate. Totul este să elimin unele greșeli tehnice”. Aici intervine Mihaela Melinte. Antrenoarea care a pronosticat că Bia va intra în primele șase aruncătoare de ciocan la Olimpiadă, cu un Personal Best de 74 sau chiar 75 metri – în ciuda faptului că în pregătiri nu a reușit mai mult de un 73.01, iar recordul său personal data din 2011- explică: „Aceste greșeli tehnice au la bază terenul precar de antrenament de care dispunem aici, în Bacău. Cușca de aruncări pe care o avem- sau mai bine zis cușca pe care nu o avem- ne bulversează reperele. Este vorba de unghiul de aruncare.
Degeaba îi spun Biancăi să urce sau să coboare unghiul deoarece cușca nu-i permite acest lucru. Iar asta condiționează întreg procesul de aruncare, inclusiv modul în care împingi în picioare”. Poate că după acest loc 6 obținut de Bianca Ghelber la Jocurile Olimpice din Japonia autoritățile locale vor găsi o variantă pentru amenajarea unui teren de aruncări decent. Eventual chiar pe stadionul „Municipal”, care ar reintra astfel, fie și pe module, în circuitul funcțional.
„Intenționăm să propunem acest lucru Primăriei și Consiliului Local. Un teren de aruncări, dar și o pistă de alergări ar face ca stadionul să vină în întâmpinarea sportivilor, dar și a cedtățenilor care doresc să alerge. Și nici nu ar fi nici costisitor”, punctează directorul SCM Bacău, Ion Șarban. „Avem mare nevoie de un teren de aruncări. Mai ales că nu vreau să mă opresc aici” spune Bianca Ghelber, care anunță: „Să știți că eu mă gândesc deja la Paris 2024. Și la o clasare mai bună decât la Tokyo”.
Aura misterioasă din fotografie
Bianca Ghelber mărturisește că s-a simțit într-o dispoziție de concurs excelentă la Tokyo. „De regulă am un moral bun la marile competiții. În plus, iubesc Japonia. Prin urmare, așa cum am mai spus, eram convinsă că toate lucrurile rele care mi s-au întâmplat în ultima perioadă au rămas undeva în urmă și că finala mă va găsi la un nivel foarte înalt”. Dar asta nu a fost tot. „Înainte de cea de-a treia aruncare, cea în care am dat 74.18. am simțit că sunt într-un moment de grație”, precizează Bia, iar cuvintele sale își găsesc suportul și într-o fotografie pe care i-a făcut-o în timpul concursului fosta vice-campioană mondială la suliță, Felicia Țilea. În fotografie se vede ceva ca o aură deasupra capului Biancăi. „Când Felicia, care e stabilită în Spania, mi-a trimis pozele, subliniind că ar putea fi vorba de un fenomen supranatural, de o aură energetică specială, am rămas și eu foarte suprinsă, cu atât mai mult cu cât avusesem acea stare de grație. E ceva care ți se întâmplă foarte rar; asta dacă ajunge să ți se întâmple! Eu am avut starea aceasta de fericire de două ori în viață: când s-a născut fetița mea, Victoria și acum, în finala de la Tokyo”, spune atleta SCM Bacău.
Bianca Ghelber ar putea primi 15.000 euro de la municipalitate
Rezultatul Biancăi Ghelber la Tokyo este cea mai bună performanță băcăuană înregistrată la ultimele patru ediții ale Jocurilor Olimpice. În baza HCL 147 din 17.04.2008 privind „sistemul de premiere pentru rezultatele deosebite ale sportivilor legitimați la cluburile sportive din municipiul Bacău la competițiile sportive naționale, europene, mondiale și olimpice”, atleta SCM Bacău ar putea primi din partea Primăriei și Consilliului Local o sumă ce ar putea ajunge la 15.000 euro. Concret, potrivit respectivului HCL, calificarea la Jocurile Olimpice se premiază cu o sumă de până la 10.000 euro, în timp ce locul șase (ultimul admis) aduce cu sine o premiere de până la 5.000 de euro. Primarul Bacăului, Lucian Daniel Stanciu Viziteu le-a invitat mâine pe Bianca Ghelber și Mihaela Melinte pentru a le felicita în urma rezultatului de la Tokyo. Să vedem dacă primarul se va mărgini la o simplă strângere de mână sau dacă va apela și la prevederile HCL 147/2008.
