Multi ani, România a fost considerata tara coruptiei generalizate si a câinilor maidanezi. O jena pe care o simte, cred, fiecare român, atunci când se vorbeste in astfel de termeni despre locul in care s-a nascut si isi mai plimba inca oasele. Daca problema coruptiei nu s-a rezolvat (nici nu am sperante prea curânde), ei bine, vizavi de chestiunea câinilor „bagabonzi”, as fi gândit, mai acum vreo câtiva ani, ca va disparea fain, frumos, fara scandal, fara condamnari cu executare si alte asemenea. In naivitatea mea, eram increzator ca acele patimase aparatoare ale patrupedelor (c-o fi fost ONG-uri sau apuse staruri internationale de cinema) chiar vor face ceva bun si de durata in privinta latratoarelor animale.
Nici prin minte nu mi-a trecut ca la mijloc se vor rula bani, dar bani, nu gluma. Caci, sa fim realisti, un câine fara stapân are nevoi, poate mai mari ca ale unuia cu adapost permanent, adica, trebuie tratat, ingrijit pâna a fi adus la o stare de sanatate acceptabila. Apoi, trebuie sa-i asiguri hrana zilnica, un mediu de viata propice si sanatos etc. etc. Or, toate astea cer bani. Multi. In orice caz, mai multi decât ar da, de pilda, statul in fiecare luna alocatie unui copil sau decât hrana zilnica a unui asistat in vârsta etc. Sigur ca oricât de mare iubitor de animale as fi (si chiar sunt), ma va deranja la culme când dulai aciuati prin cartiere, pe sub balconul vreunei pensionare miloase, sar ca bestiile (ca doar astea sunt, pâna la urma) asupra trecatorilor, rupându-i ca pe niste zdrente.
Sau când aflu ca vreun strain venit tocmai din Tara Soarelui Rasare sa ne viziteze superbetea de tara este ucis cu bestialitate de fiarele dezlantuite. Ori ca un pusti nevinovat, de câtiva anisori, are aceeasi soarta, in timp ce se plimba intr-un parc din mult-laudata noastra capitala. Ma aprind chiar si atunci când baietii in uniforme negre si chipiu de la primarie opresc oamenii care-si plimba linistit animalele de companie, pe motiv ca nu le tin in lesa, in vreme ce aceeasi primarie (ca o Marie fara palarie) nu a fost in stare sa-si adune maidanezii (adevaratele pericole ale strazii), nu mai zic sa le adune si slobozul lasat pe oriunde de patrupedele nimanui.
Abia intr-un târziu, si numai la presiunea strazii (sau a apropiatelor alegeri) „Maria” a admis ca e cazul sa mai adune din patrupede. Decât deloc, e bine si asa. Dar, tot imi pun legitima intrebare: cine-i mai bestie, in cazul asta?
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
