20 septembrie 2024
Zona zeroMagazinBerea, de la Ghilgames la Caragiale

Berea, de la Ghilgames la Caragiale

Se crede ca prima varianta de bere isi are originea in pâinea care, umezita, a inceput sa fermenteze. O intâmplare de acum 6000 de ani… Cea mai veche scriere a Sumerului, „Epopeea lui Ghilgames”, il prezinta pe Enkidu ospatându-se cu bucate alese si sorbind din lichidul amarui. („Mânca pâna se satura, bea lapte si cupe de bere…”) Faimoasa „luna de miere” isi are originile in obiceiul sumerienilor de a oferi tinerilor casatoriti bere indulcita cu miere, cât sa le ajunga o luna. Iranienii consumau bere acum 3 500 de ani. Egiptenii, care procurau berea din Babilon, si-au  preparat apoi singuri berea. Cea mai veche reteta de bere egipteana se crede ca dateaza din anul 3500 i.H. Cleopatra a introdus impozitul pe bere, intrucât avea nevoie de bani pentru construirea piramidelor. Este primul impozit pe bauturi alcoolice introdus in lume. Cartierele Romei si ale Atenei antice erau pline de mici fabrici de bere. Iulius Cezar a fost un bautor impatimit de bere. Când a trecut Rubiconul cu legiunile sale pentru a cuceri Roma, Cezar a toastat cu bere.

Patria berii este considerata Germania. Urmând aceeasi pasi ca si anticii summerieni, germanii au reusit totusi sa obtina beri diferite, in functie de lemnul butoaielor in care era pus mustul la fermentat. Acum 3000 de ani i.H., germanii erau recunoscuti ca fabricanti si bautori notorii de bere. In Evul Mediu, fiecare manastire s-a specializat in producerea unei beri cu o anumita aroma. Berea era un aliment grozav si in indelungatele posturi. Tatal lui Willim Shakespeare a fost degustator de bere sau „conner”. Acesta testa berea turnând o parte pe o banca, asezându-se apoi pe aceasta, in timp ce termina restul berii. Daca era zahar in bere, sau daca nu era pura, pantalonii din piele pe care-i purta se lipeau de banca dupa jumatate de ora. La sfarsitul secolului al XVII-lea, alocatia pentru elevii de toate vârstele de la o scoala din Anglia era de doua sticle de berepe zi pentru ca era mult mai sigura si mai buna la gust decât apa potabila disponibila.Cu siguranta, pentru tânci era mai atractiva decât programul „Laptele si cornul”. Berea era de asemenea comuna la locul de munca. Benjamin Franklin a constatat ca berea era consumata zilnic si intr-o tipografie din Londra pe care a vizitat-o. Fiecare angajat consuma o halba inainte de micul dejun, o halba intre mic dejun si prânz, o halba la prânz, o halba la ora 6 si o halba atunci când termina lucrul. Ce vremuri!… Interesante bonuri de masa… Acum, daca te prinde neomilitianul cu o bericica la „bord”, te ameninta cu zdupul.
Pe teritoriul Tarilor Române, se spune ca productia industriala de bere dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea, când Johann de Gotha a inaugurat, in 1809, la marginea Bucurestilor, o fabrica de bere. Celebrul „tap” isi trage numele de la renumitul berar german Bock (tap…) Urmând firul cautarilor lui Sergiu Gabureac pe aceasta tema, aflam ca berea Solca a fost produsa pentru prima data de calugarii manastirii de aici, ctitorita in 1612, de Stefan Tomsa II, el insusi bautor de bere. Cronicarul Bacaului, Costache Radu, spune ca marca Margineni a fost produsa in Bacau de catre elvetianul Felix Grivel, in anul 1890. Acesta a cumparat fabrica de bere ridicata de germanii Franz si Carol Aiut, in anul 1867. In acele vremuri, ne informeaza acelasi cronicar, bacauanii preferau si berea Bragadiru. Astazi, cunoscuta marca de bere Margineni a ajuns ceea ce stiti… Acelasi Sergiu Gabureac ne spune ca in judetul Bacau se producea bere inca din anul 1648. Calugarul catolic Marcus Bandinus ne relateaza ca in acele vremuri, la nord de la Târgu Trotus, in munti, biserica catolica detinea doua iugare de vii si o caldare mare pentru fierberea berii. La noi, berea s-a obtinut din hamei sau orz. Legea Germana a Puritatii (1521) stabilea ca berea trebuie sa contina doar trei ingrediente: apa, orz, hamei. Astazi, in lume, se face bere si din orez, mazare, cartofi, bere cu diferite arome si se bea rece sau fiarta, cu diferite ingrediente.



Pe când era berar, Caragiale s-a bucurat de „atentia” lui Cincinat Pavelescu, fiind onorat cu o epigrama: „Iancu Luca Caragiale / Iti da berea cu masura, / Face si literatura.,/ Insa nu face parale!” Istoricul Nicolae Iorga, care si-a incercat norocul si in literatura, este ironizat de Pastorel Tedoreanu pe filiera… berii: „Vai! cerneala (o avere), / Care-o strica-n tragedii / Si in drame puerile, / Ar ajunge a fi bere, / Sapte nopti si sapte zile / Pentru sapte berarii”.



spot_img
spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri

spot_img