Chiar asa: bataia nu-i rupta din rai. In niciun caz. N-a fost si nici nu va fi. Mai ales daca discutam despre un raport de forte inegal, cum ar fi cazul femeilor agresate de barbati, c-or fi sotii lor sau concubinii acestora.
Sunt de acord cu cei care aleg sa-si care pumni in cap de dragul sportului, desi si in acest caz, ma intreb: unde-i sportul? Ma rog, pâna la urma, asta e alegerea lor, sa se bumbaceasca pentru o eventuala bucata de tinichea (sa ne intelegem, nu doresc niciun caz sa denigrez sportivii, pe alocuri chiar ii si admir, doar ca nu sunt pregatit sa accept unele principii din sportul modern).
In fine, nu la fel putem spune in cazul violentei in familie. Am convingerea ca biata femeie nu este de acord nici in ruptul capului sa incaseze avalansa de pumni din partea colegului de viata numit sot. Caci, in niciun caz, jumatatea lui, nici macar in exprimare plastica, nu-i este proprietate cu care sa faca ce doreste, când doreste si cum ii vine pe chelie.
De la inceput, ofiterul starii civile si chiar sfântul parinte le ureaza proaspetilor casatoriti sa se inteleaga si „la bine si la rau”. In plus, legislatia moderna le ofera posibilitatea sotilor care nu se mai inteleg sa opteze spre a trai separat legal si in fapt. Fara resentimente, fara pretentii exagerate, afara de impartirea averii comune in functie de niste criterii.
Ca sa nu mai spun de incarcatura emotionala pe care o presupune un mariaj sau un concubinaj in care violenta e …ca la ea acasa, dar si de celelalte implicari de ordin financiar, judecând dupa cheltuielile cu asigurarea de catre stat a adapostului pentru femeia alungata din caminul ori „cazarea” vajnicului sot agresor in celula inchisorii…Când mai nimerit ar fi ca fiecare sa-si urmeze alta cale, in liniste, elegant, fara resentimente.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
