Basca şi bolovanii

Dacă n-aş fi zis-o de atâtea ori….şi tot se întâmplă cum n-ar trebui. Păi, să nu te-apuce dracii?! Păi, da. De ce nu? În fiecare an (de când l-au „stins” pe Ceauşescu) suntem martori la inundaţii care mătură tot în cale.

Da, da! Şi asta pentru nimănui nu-i mai e teamă de lege. Măcar, la asta a fost bun dictatorul: a băgat spaima în autorităţi (e drept că a exagerat în anumite situaţii, dar cel puţin românul avea frigă de…bulău). Unul nu mişca atunci când partidul, de la vârf, spunea că trebuie să faci cum zice şeful cel mare. Acum, basca e cea care-l mai doare pe român. E ca-n vorba aia „La să domle, că mie nu mi se poate întâmpla niciodată”.



Iaca, încă odată s-a dovedit că nu-i aşa!!! Când mama – natură se supără, poţi să fii tu Ţiriac sau Becali, Trump sau Kim Jong-Un, tot vine peste tine potopul, să vă fie clar. De-aia nu e bine ca la primării să ajungă tot soiul de indivizi care, de cele mai multe ori, sunt sprijiniţi de partidul cutare sau cutare, ci mai curând un specialist, de preferabil, localnic, unul care să ştie cum stau lucrurile în zona respectivă. Ia să fi curăţat mai întâi canalele şi pâraiele, să le fi regularizat frumos, şi după aia să-şi vadă de averea personală.

De decenii, se tot frăsiue cei de la Îmbunătăţiri Funciare sau, mai nou, pădurarii (care or mai fi pădurari cu adevărat), că ne-au tăiat la ras pădurile şi pomii din apropierea cursurilor de apă. Nimeni nu-i ia în seamă. Nici măcar şefii lor de la Bucureşti (puşi tot politic, în funcţie). Căci, nu-i aşa?, basca (acelaşi obiect vestimentar neatins de nevralgii) le acoperă nu doar creştetul, ci şi ochii (poate şi urechile).

Până vine apa mare peste ţară. Iar atunci, eventual, mai vine un ministeriabil (însoţit de maşinile negre înghesuite cu cerberi cu ochelari fumurii). Şi atât. Că, de-aia apa-i apă: să curgă, iar bolovanii să rămână…bolovani.


Descoperă mai multe la Desteptarea.ro

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.