Balta lui Enache

Am gasit-o datorita casutelor insiruite, rasarite printre stuf, vizibile de pe digul ce imprejmuieste satul Siretu, comuna Letea Veche. De fapt nu este o singura balta ci sunt trei, intr-un complex gândit pentru recreere si pescuit, la sase kilometri de Bacau. Este situata la câteva sute de metri mai la sud de Balta Albastra, accesul facându-se pe acelasi drum asfaltat, continuând apoi pe un drum pietruit, pe lânga aceasta. Din afara nu esti prea impresionat când dai de arcada portii din beton si trebuie sa faci brusc la dreapta, intrând spre un rondou care iti aduce aminte de sensurile giratorii constipate din oras.

De aici ai insa o alta perspectiva. Foisoarele din lemn iti asigura umbra iar standurile amenajate ca pentru un concurs de pescuit te provoaca sa-ti incerci norocul. Peste noapte, te poti caza intr-una din casutele amplasate pe malul apei. Ce vad in fata a inceput acum zece ani, intr-o evolutie fireasca, pas cu pas, cu investitii modeste. O initiativa de familie, reintregita dupa ce capul acesteia, Constantin Enache, a trudit douazeci de ani printre straini. Un teren mostenit de la mama, jumatate mlastina, avea sa se transforme incet, incet, intr-o oaza de verdeata.

De ce sa nu pot si eu ?

Nea Enache a implinit in ultima zi a lunii martie, anul acesta, cinzeci si patru de ani. El se ocupa de tot ce inseamna camping si iazuri. Iarna lucreaza la atelierul de tâmplarie impreuna cu doi angajati. Tot ce s-a ridicat in timp a trecut prin mâna lui. Baiatul, Marius, are si el un mic atelier de facut boltari.

Aleile frumos pavate sunt din efortul lui. Sotia, Madalina, are serviciu la Bacau, asa ca aportul ei se face mai bine simtit la sfârsit de saptamâna, când si numarul prietenilor si al clientilor este mai mare. Clientii si i-au format in timp, vorba ducându-se din aproape in aproape. ,,Am lucrat prin mai multe tari. Cunosc Europa. Vreo sase ani in Germania, doi in Olanda, trei in Norvegia, Suedia, Danemarca.

Dar ultima data… vreo zece ani, am lucrat numai in Italia. Si acolo ca si in Ungaria, am vazut multe amenajari din astea, la margine de localitate, lânga o padure, o apa, oaze unde omul sa vina la sfârsit de saptamâna sa stea la un gratar, sa se relaxeze. Aveau toalete ecologice, apa potabila. Cel putin la italieni, aveau acolo si om de paza, platit de comuna, dar si un punct sanitar, cu ambulanta si cadru medical, care sa acorde, in caz de ceva, primul ajutor. Vazând toate astea mi-am zis, eu de ce n-as putea sa amenajez asa ceva, macar pentru mine, pentru prieteni la inceput?” Si asa a trecut Constantin Enache de la vorba la fapta. Venindu-i ideea si având terenul, dupa ce s-a sfatuit si a facut planul cu un arhitect, a luat toate avizele necesare si a trecut la treaba.

Unde-s posmagii?

„Aveam ceva bani adunati, am inchiriat o draglina, si am inceput sa sap iazurile, pastrând linia vechii albii. Aici am avut o bucata de pamânt, vreo sapte mii de metri patrati, mostenire. Jumatate din ea era mlastina. De când s-a facut lacul de acumulare de la Galbeni, toata zona cultivabila pe care au avut-o oamenii din sat, in lunca Siretului, a devenit mâl. Am mai cumparat doua bucati de teren, de la vecini, de arata asa cum e astazi.

Prima data am sapat iazul mai mare. L-am facut de patru-cinci metri adâncime. A durat trei ani pentru toate. Ca luciu de apa sunt aproape 12.000 de metri patrati. Alimentarea cu apa se face prin pânza freatica. De asta e asa curata. Cu pamântul excavat am inaltat cu un metru terenul fata de zona din jur. Dupa aia a crescut si vegetatia. Am plantat pomi, am trasat alei, am turnat platforme de beton. In paralel am inceput sa construiesc câte o casuta, un foisor, in atelierul meu de tâmplarie, amenajat intr-o hala inchiriata la URA. Asta in decurs de patru-cinci ani.”.

Nu toti vecinii au fost incântati. A aparut gardul, captarea de apa, barul, canalizarea, curentul electric adus de la aproape un kilometru, drumul pietruit prin resurse proprii. Dar s-a deschis si apetitul la peste, pentru unii purtatori de plase din zona, când au aflat ca iazurile au fost populate. Hai la furat, ca de pomana nu era. „Am populat prima data cele doua lacuri mai mari cu crap, fitofag si caras, adus viu din Ungaria. Era mai ieftin. Celalalt, unde a fost numai mlastina, avea toate speciile de peste care cresc in Siret. Am pus si in el. Acum toate au in plus somn, stiuca, platica, biban. Au venit niste baieti cu ideea de a organiza intre ei un concurs de pescuit. Am zis ca-i buna idee. De aceea am amenajat standurile. Am mai avut dupa aceea grupuri de la diferite societati sau firme care au venit la fel. Nu m-am asteptat insa ca noaptea sa vina altii si sa-mi bage plase in iaz. I-am prins si a fost greu de dovedit. Au scapat. M-am pregatit. Ce bataie primesc daca mai vin!”

Idei noi… griji noi

Sta cu o mâna in sold si se uita la lebede. „Sunt asa de fraiere, ca daca stau noaptea prea mult lânga mal… le fura vulpea.” Mai are o pereche de pauni si câteva capre cu iezi jucausi. Cu o barca faci un tur de lac, vâslind pe lâga rate si gâste cu boboci tarcati. In unde vezi câte o spinare de monstru de cinsprezece kilograme, ce sta ca submarinul la fund. Costel e suparat. Când cineva ii arde fata de masa cu tigara sau lasa apa sa curga incontinuu. Când pescuieste noaptea sau ii fura un glob de la bec. Nu e suparat când o pisica, un câine, animalute abandonate de mici de un altfel de gen de cetateni, asa zisi milosi, mai sar gardul spre dimineata, in cautare de hrana. S-au salbaticit in lunca, inofensive fata de om.

Rastoarna cosurile de gunoi mânate de foame, atâtate de mirosul gratarelor. El face un control de rutina in fiecare dimineata si restabileste ordinea. Are planuri de modernizare a amenajarilor deja existente „Trebuie finalizat drumul. Sunt opt sute de metri pietruiti si mai trebuie intervenit. Asfaltul costa mult. Tot cu proiectantul, ne-am gândit la construirea unui restaurant aproape de intrare. E pacat ca iarna sa ne vina pescarii la copca, si sa nu aiba unde se incalzi.” Mi-a placut ce am vazut. Am prins trei nopti cu luna plina, timp sa-mi fac o impresie si despre viata de noapte. M-am cazat la ultima casuta, din rândul celor sase fara baie interioara. Nu mi-a parut rau, pentru ca baia comuna avea toate utilitatile la zi si nu era prea departe. De miros… nici vorba. Balta… in fata, la câtiva metri. Sezlonguri rustice din lemn te asteptau pregatite sa-ti resfete salele. Cinzeci de lei pe zi.

Aveam cu mine si mosneagul de catel. Pestele l-am eliberat. In ultima zi am pastrat unul pentru gratar. Mai sunt inca sase cabanute, cu tot confortul, pentru cei mai comozi, dar mai departate de lac, la saizeci de lei. Toate sunt pentru doua persoane. Tariful pe zi, pentru cei care pescuiesc sportiv, adica elibereaza pestele prins, este cel al casutei. Daca prinzi unul mai mare si vrei sa-l pui pe gratar, negociezi cu patronul. Pentru cei care vin doar sa pescuiasca, e ca la fel pe majoritatea baltilor. 50 de lei intrarea, cinci kilograme de peste. Crapul sub un kilogram se elibereaza. Balta lui Enache sau Campingul Eveline, cum apare pe internet, se doreste a fi un loc de relaxare linistit. Un loc recomandat pentru familiile cu copii, sa-i invete sa pescuiasca. Un loc de iesit la un gratar cu prietenii si de stat peste noapte, dar si de nada pentru un pescuit cu agataturi… care sa-ti dea emotii.