Câți dintre băcăuani știu, oare, că astăzi, 6 octombrie, este marcată Ziua orașului în care trăiesc? Zi aleasă astfel pentru că acum 614 ani, la 6 octombrie 1408, Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, atesta existența Bacăului într-un hrisov care fixa, de fapt, unele taxe impuse negustorilor din mai multe târguri medievale, între care și Bacăul. Documentul este primul act oficial în care se vorbește de Bacău, primul care îi atestă existența. Pe acest motiv serbăm pe 6 octombrie ziua de naștere a orașului de astăzi. La Arhivele Statului din urbea noastră putem vedea o copie a hrisovului care, în original, se păstrează – unde credeți? – la Moscova.
Multă lume nu prea știe așa ceva, dar cred că sunt, totuși, destui și cei care țin minte data, deși ea a fost concurată avan destui ani de Hramul Bacăului, sărbătorit în ziua de Sfinții Petru și Pavel, pe 29 iunie. De atunci se mai păstrează măcar în amintiri gustul pentru bâlciurile care animau orașul și făceau viața mai ușoară și mai interesantă.
Un astfel de gust s-a transmis și pentru sărbătorirea zilei de 6 octombrie, dar și pentru alte evenimente care aduceau prin centrul orașului sau pe aproape aglomerate și zgomotoase „panarame”, apreciate de unii, hulite de alții, mai ales de cei care locuiesc pe lângă locurile în care erau organizate. Nici astăzi astfel de critici nu s-au stins.
Pandemia de Covid a mai potolit efervescența unor astfel de bâlciuri sau de motive de distracție publică. Dar și în 2017 Primăria anunța că nu se mai face nimic de Ziua Bacăului pentru că… nu erau bani. În schimb, atunci a apărut „Festivalul Toamnei” – o inițiativă privată. În acest an, însă, aflăm că totul se va relua chiar la scară mare. Unii spun, pe net, că totul va fi în Piața Tricolorului, adică în fața Casei de Cultură, alții dau ca sigur loc de organizare Insula de Agrement. Cam ca în 2016, când manifestările au fost nu doar „de bâlci”, ci mai cu ștaif, „mai intelectualiste”, cu spectacole de teatru și concerte, cu o expoziție de lucrări plastice, cu activități sportive și concursuri de divertisment, dar și cu un street-food fără de care sărbătoarea ar fi fără sare și piper.
Să fie, deci, și distracție, dar și bâlci și, de ce nu, și ceva panaramă – pentru toate gusturile sau „după facultăți”, cum spunea un personaj moromețian.
