Interviu cu Doru Buzducea, președintele CNASR și decanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială București
Mica și frumoasa localitate Hârja-Oituz va găzdui, în acest weekend, întâlnirea cu tema „Stres și burnout în asistența socială”, organizată de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR) – Sucursala Bacău. La eveniment va fi prezent președintele CNASR, decanul Facultății de Sociologie și Asistenţă Socială din cadrul Universității Bucureşti.
– Profesia de asistent social este una destul de nouă în România. În anii ’90, când era vorba despre asistenții sociali, lumea se gândea la îngrijitorii și educatorii din centrele de plasament, referenții care întocmeau dosarele beneficiarilor Legii 416, la cei de la autoritatea tutelară și alți funcționari ai primăriilor. Ce progrese s-au făcut în 20 de ani?
– În primul rând vă mulțumesc pentru oportunitatea de discuta despre asistență socială și despre asistenții sociali. Profesia este nouă în percepția publică, însă istoric vorbind avem o tradiție impresionantă în domeniu, având în vedere perioada interbelică când dețineam unul dintre cele mai strălucite sisteme de asistență socială din Europa. Eliminarea, din considerente ideologice, a sistemului de asistență socială în perioada comunistă a condus la această percepție eronată a asistentului social după ’90, așa cum menționați în întrebare. De atunci și până astăzi s-au realizat progrese importante, însă suntem încă departe de ceea ce ne dorim. Avem o autoritate de reglementare în domeniu (CNASR), avem 23 de facultăți care pregătesc asistenți sociali, avem peste 36.000 de absolvenți de asistență socială, avem servicii și instituții de specialitate. La nivel de percepție publică îmi place să cred că asistenții sociali s-au făcut remarcați prin intervențiile lor și că sunt apreciați și recunoscuți la adevărata lor valoare profesională. Acesta este și motivul vizitei noastre, a conducerii CNASR, pe 24 iunie, în județul dumneavoastră, când Bacăul se ridică în picioare pentru asistența socială! Dați-mi voie aici să aduc mulțumirile mele domnului Lucian Bodor, președintele filialei locale a CNASR, un profesionist și un colaborator care se bucură de întreg respectul meu. Vorbim de o campanie pe care o desfășurăm în toate județele țării, o campanie pentru promovarea și valorizarea profesiei de asistent social!
– Ce modificări ar trebui făcute în legislație și în modul de organizare pentru ca asistentul social să aibă autoritatea și statutul omologului său din Occident?
– Îmi place întrebarea și totodată vă felicit pentru profunda cunoaștere a domeniului nostru de activitate. Legislație avem dar, din păcate, mulți edili locali se ascund după statutul funcționarului public pentru a angaja la nivel local persoane cu atribuții, și nu asistenți sociali. Atunci când va înceta acest „flagel” național vom putea spune că asistentul social va fi respectat și va avea statutul omologului său din țările dezvoltate. Să vă mai spun despre necesitatea unor creșteri salariale în domeniu? Despre încărcătura prea mare de cazuri per asistent social? De condițiile dificile de muncă? De lipsa serviciilor de prevenire și de suport de la nivel comunitar? S-au făcut progrese importante în cei peste 20 de ani, dar iată că mai avem multe de construit până a ajunge la statutul omologilor noștri din Occident.
– Acest domeniu este finanțat de la bugetul de stat și din bugetele locale „în limita resurselor disponibile”. Pentru ca serviciile să fie de calitate e nevoie de un număr corespunzător de angajați, de mijloace de transport, de combustibil, abonament la internet etc., iar toate acestea înseamnă bani. E nevoie de bani pentru a preveni neglijarea, abuzarea sau abandonarea copiilor, pentru îngrijirea bătrânilor singuri, pentru a salva vieți, pe scurt. Aș vrea să știu dacă, la ora aceasta, asistenții sociali au posibilitatea de a performa în munca lor.
– La ora actuală este imposibil ca toți asistenții sociali să poate performa în munca lor, date fiind lipsurile de care discutam mai sus, plus neajunsurile despre care vorbiți. Dar, printre asistenții sociali, găsim și oameni care prin determinare, pasiune și creativitate fac performanță, iar o parte a acestor „eroi necunoscuți” care salvează vieți sunt premiați anual la Gala Națională de Excelență în Asistența Socială. Cred că soluția finanțării posturilor de asistent social de la bugetul de stat, a asistenților sociali angajați la nivel local trebuie luată în considerare! Efortul bugetar nu este mare…
– Ce poate face CNASR pentru a îmbunătăți lucrurile?
– CNASR ar face multe dacă ar putea, dacă ar avea pârghiile necesare. Ceea ce putem face este să promovăm profesia, iar campania noastră „Toată țara în picioare pentru asistența socială” are acest scop, de a aduce în atenția autorităților centrale și locale necesitatea respectării și valorizării statutului asistentului social. Eu sunt convins că, în timp, asistentul social își va dobândi gloria de altădată!
– Care este mesajul dumneavoastră, în încheiere, pentru asistenții sociali din Bacău, cei care vin în sprijinul persoanelor aflate într-o situație de criză, și pentru cetățenii obișnuiți, care sunt sau pot deveni oricând beneficiari ai serviciilor sociale?
– Asistenții sociali din Bacău să-și mențină demnitatea și să rămână în picioare pentru asistența socială. Iar pentru semenii noștri, să aibă parte de o viață după inima lor astfel încât să nu ajungă niciodată în situații de dificultate, iar dacă cumva soarta îi va aduce la noi, să știe că asistentul social este prietenul lor. Vă mulțumesc!
