Să tot fie vreo 27 de ani de când băcăuanii așteaptă în fiecare an împodobirea bradului de Crăciun. Cum această manifestare se întâmplă în Ajun de “Sfântul Nicolae”, orașul parcă s-a transformat. Frenezia căutării cadoului potrivit se instalează prin magazine, devenim mai zâmbitori gândindu-ne la bucuria pe care le-o facem celor dragi printr-un simplu gest sincer, firesc, din dragoste sau simplă apreciere. Zilele acestea de sfârșit de an suntem mai îngăduitori și mai darnici. Cel puțin așa ne place să credem! Trăirile noastre capătă alte valențe, suntem mai sensibili, mai senini, ne regăsim noi, ca oameni.
Băcăuanii animați de magia sărbătorilor de iarnă au ieșit din case pe înserat și s-au adunat în piațeta din fața Casei de Cultură “Vasile Alecsandri” Bacău, să asiste la spectacolul luminilor. Cu toții au așteptat ca la ora 16.30, autoritățile locale să urce pe scena amenajată lângă brad și fără prea multă introducere să de-a semnalul de aprindere a luminilor. Și așa s-a întâmplat, la scurt timp după ce Ansamblul “Teișorul”, coordonat de prof. Florin Blaj, de la Colegiul Național de Artă “George Apostu” Bacău, a interpretat cântece din repertoriul popular. În pauza dintre formații, primarul Cosmin Necula, viceprimarii Dragoș Ștefan și Constantin Scripăț au urcat alături de Grupul “Christmas Socks”, condus de prof. Andra Lungu.
Dorințe pentru Moș Nicolae
Pentru a prelungi momentul, primarul a făcut trimitere la ghetuțele băcăuanilor și i-a întrebat pe viceprimari ce își doresc de la Moș Nicolae. “Un nepoțel” – a fost răspunsul direct al lui Constantin Scripăț, iar Dragoș Ștefan a spus că își dorește sănătate, înainte de toate. Cosmin Necula a apăsat butonul “magic”, iar luminile de sărbătoare au inundat centrul orașului. Odată cu aprinderea luminilor, peste oraș a început să ningă.
„Aprinderea bradului înseamnă debutul Sărbătorilor de Iarnă, dar și aprinderea luminii de Crăciun în sufletele noastre. Semnificațiile creștine ale Nașterii Domnului se regăsesc în verdele etern al bradului. Cu optimismul și bucuria Sărbătorilor ce stau să vină, comunitatea băcăuană se reunește în jurul bradului de Crăciun. Tuturor locuitorilor le doresc pace și liniște la acest final de an”, declară Cosmin Necula, primarul municipiului Bacău
Vedete în recital
Spectacolul serii a continuat cu Feli Donose, artista reușind să antreneze publicul cu melodiile sale, trecând de la balade, la rock. A fost mai curând varianta rock a lui Feli, care a alternat piesele noi cu cele care au consacrat-o. Frigul de afară, nu a fost deloc un impediment nici pentru artiști și nici pentru tinerii care dansau și cântau. Instrumentiștii suflau pe ascuns în degetele înghețate, iar unii dintre ei au apelat la mănuși. Ca la un semn, după prestația lui Feli, jumătate din public a plecat.
Unii dintre ei au făcut scut în jurul artistei pentru ședința de autografe care s-a desfășurat lângă scenă, iar restul spectatorilor au plecat pur și simplu pentru că nu erau neapărat fani ai muzicii folk. Așa că spațiul din fața scenei a fost cedat publicului de vârstă mijlocie, iubitor de muzică veche, de calitate.
Doru Ridel, prezentatorul evenimentului organizat de Primăria Bacău, i-a făcut intrarea în scenă lui Mircea Baniciu, prezentând-ul drept “omul care a cântat cu Pasărea Colibri și Phoenix. Cele mai câștigate au fost cuplurile de îndrăgostiți, care, pentru a face față frigului s-au luat în brațe mai abitir. Am lăsat în spate scena și publicul pentru a admira luminile alb-albastre din centrul orașului. Acestea contrastau cu globurile albe, galbene și roșii din brad, dar șI cu plasa de stele montată deasupra piațetei. Pe durata evenimentului, circulația rutieră a fost închisă în centrul orașului, iar șoseaua a fost invadată de băcăuani.
Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre țările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se adăpostească în frunzișul unui stejar și a unui ulm stufos, dar ambii copaci au refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă, așteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire. Astfel, pasărea a fost salvată. Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure și toți copacii și-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a răsplătit pentru gestul de bunăvoință și i-a păstrat frunzișul verde, oricât de aspre au fost vicisitudinile iernilor care au urmat.
