Bacăul nu cunoaşte paupertatea culturală

A fost una dintre concluziile celor două ore şi jumătate ale Centenarului „Marin Cosmescu”, dovadă fiind – aş zice acum, după eveniment – şi seducţia produsă asupra dâmboviţeanului omagiat, care din 1946 s-a ataşat de urbea lui Alecsandri şi Bacovia. A scris despre primele publicaţii apărute aici – de la „Santinela de Bacău” (primul număr – 2 nov. 1859) până la „Ateneu” (1925) –, despre jertfa creatoare a lui Ion Luca sau despre neamul Budenilor, nebăgat în seamă până la el.

În locul referatelor, profesorii, scriitorii, studenţii au audiat preţioase amintiri despre Marin Cosmescu: cercetătorul literar (Ioan Mitrea, Grigore Codrescu, Petre Isachi, George Calcan), scriitorul (Viorel Savin), publicistul (Ioan Neacşu), profesorul (Maria Smădu, Crenguţa Pâslaru, Mariana Codrescu, Doina Cmeciu, Ştefanache Spulber, Traian Valeriu, Elena Bostan, Mara Paraschiv, Daniel Nicolescu, Constantin Nilă – unii dintre ei, foşti elevi ai celui celebrat), rebusistul (Jean Isarii).

Studenta Denisa Gherman s-a întâlnit pe acelaşi palier cu acesta: pe 30 sept., la „Noaptea cercetătorilor”, filologa a pledat pentru salvarea Casei „Alecsandri”, iar Marin Cosmescu, în acelaşi ton, a propus în 1990 ca Primăria Bacău să-i acorde poetului născut aici la 14 iunie 1818 titlul de Cetăţean de onoare al municipiului. Viorel Savin a cerut – motivat – ca M. Cosmescu-Delasabar să fie primit, post-mortem, în Uniunea Scriitorilor din România, iar Ramona Mocanu ne-a invitat la partea a doua a centenarului, în noiembrie, la Colegiul Naţional „V. Alecsandri”.

Semnatarul acestor rânduri, moderator, s-a declarat foarte mulţumit de cele întâmplate, mai ales că totul a fost înregistrat audio, pentru cei ce vor veni. (Din fonoteca de aur, în deschidere, am ascultat cu toţii vocea lui Marin Cosmescu, care în 1964 a năşit seria nouă a Revistei „Ateneu”.)