Bacaul la Salon du Livre, ziua intâi

Primul contact cu Salonul Cartii de la Paris l-am avut cu mult inainte de a ajunge acolo, in uriasul centru de expozitii de la Porte de Versailles. S-a intâmplat in aeroportul Beauvais (Da, low cost. Si?), când controlorul de la iesire mi-a mai cerut un act de identitate ca sa se convinga ca sunt eu in buletinul cam sters (unde sunt bruneta si am cu zece ani mai putin). Mofturi, sa ma tina de vorba, ca roscata arat mult mai misto. I-am spus ca merg la Salon du Livre si ca n-are motive sa-si faca griji in privinta mea. Si faza a mers. Cartea a fost, pare-se un pasaport de incredere. Apoi m-am intâlnit cu Salonul Cartii in plina strada, când a trecut prin fata ochior mei un autobuz cu o reclama imensa la acest eveniment international dn capitala Frantei. Si apoi, in metrou, la iesirea spre Salon, când un vânzator ambulant oferea bilete de intrare la târgul de carte parizian. Am aflat mai apoi ca aceste bilete sunt de fapt false. Nu stiu cât cerea un astfel de negustor pe un tichet contrafacut dar o intrare la Salon costa 10 euro. (Daca intri de mai multe ori, platesti suma de fiecare data). Salon du Livre din Paris este un ocean literar. Sau un „colhoz literar”, cum spunea in stilul personal prozatorul bacauan Petru Cimpoesu, unul dintre cei 27 de autori romani invitati. Participa cu standuri 45 de tari. Fiecare cu evenimentele sale de carte. E raiul si iadul iubitorilor de carte, locul unde te poti intâlni cu autorii preferati, cu scriitori celebri din intreaga lume, dar si locul de unde ai vrea sa pleci cu bratele pline de carti dar nu poti. Nu iti permiti. Un volum costa in medie 23 de euro. La rastimpuri se aud aplauze, din zona unde au loc mesele rotunde. Poti trece de la o dezbatere la alta daca ideile unui speaker sau altul nu te tin pe loc. E un maraton al ideilor, o imensa sala de fitnes pentru creier. Este punctul zero al ideii de carte, privita ca sursa de cunoastere si ca produs. Aici nu se face doar cultura, se fac si bani. Posturi de radio precum RFI sau Radio France Internationale si-au mutat la propriu, studiourile in cadrul Salonului; si transmit, cu spectatori, interviuri cu scriitori aflati la târgul de carte parizian. Standul Romaniei are 400 de metri patrati. E un „open space”, cum spune englezul, cu standuri de carte, un zona pentru mesele rotunde, si trei puncte distincte unde sunt programate sesiuni de autografe cu autorii care au carti traduse in Franta. In acest perimetru m-am intâlnit in prima zi, si cu unii dintre ei chiar am vorbit, sau le-am luat interviuri, cu oameni precum criticul si istoricul literar Eugen Simion, academicienii Basarab Nicolescu si Solomon Marcus, omul de teatru Matei Visniec, Andrei Marga, presedintele Institutului Cultural Roman, scriitorii Petru Cimpoesu, Savatie Bastovoi, Dan Lungu, jurnalisti TVR, sotii Berecleanu (Andreea Berecleanu e mai scunda decât mi-am imaginat vazând-o la pupitrul stirilor Antenei 1). Din publicul de la Pavilionul Romaniei cineva face cu mâna spre mine in semn de salut. Prozatorul bacauan Doru Ciucescu. Nu ma asteptam sa-l vad aici, mai ales ca nu era nici in program. Cartea sa, imi spune, nu fusese publicata in timp util, dar iata ca imi intinde un volum in limba franceza din „Destine in spatiul saharo – siberian” („Destins de l’espace saharo – siberien”, Editions du Pantheon). La cativa pasi un alt zâmbet familiar. Cristina Ioana Matei, de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, aflata in Franta pentru un stagiu de cercetare post doctorala. Programul Romaniei la Salon cuprinde activitati de promovare a cartii de dimineata pâna seara târziu. Astazi, vineri, ca puncte principale de interes pentru mine in programul zilei au fost sesiunea de autografe cu bacauanul Petru Cimpoesu, tradus in Franta cu „Simon liftnicul”, si o dezbatere moderata de Basarab Nicolescu la care a participat, printre altii Bogdan Ghiu si bacauanul Solomin Marcus.

Sesiune de autografe la Salon du Livre. Petru Cimpoesu vs. Amelie Nothomb

La ora 13.00 este programata o sesiune de autografe cu Petru Cimpoesu, la Salon du Livre, Paris. La ora stabilita, apare prozatorul, traducatoarea cartii „Simion liftnicul”, in franceza, si o organizatoare, sa intrebe daca autorul vrea un stilou, pentru semnaturi, si o sticla cu apa. Raspunsul e afirmativ, si, culmea, stiloul si apa chiar apar. E organizare franceza, nu romaneasca. Imi pregatesc aparatul pentru a fotografia rândul de cititori care vor dori o carte si un autograf de la Petru Cimpoesu. In afara de traducatoare, si de alti prieteni scriitori, care vin sa mai schimbe o vorba cu prozatorul din Bacau, ceilalti participanti la Salon sunt insa foarte timizi. Dorinta prozatorului de a exersa limba franceza in dialogul cu un cumparator francez ramâne nerasplatita. Frazele sale ticluite in limba materna a Parisului primesc aproape invariabil raspunsul „Inteleg”, in limba materna a lui Creanga. La Pavilionul Romaniei vin, pentru autografe si pentru a cumpara carti, romani. Majoritatea plecati de ceva ani din tara, adusi spre literatura noastra de nostalgie, de o nevoie de a umple un gol prin cuvinte. „Ati fost si pe la alte standuri, ati vazut câte carti sunt aici? (la salon, nota mea). Iti vine sa te lasi de scris. Oferta este mult mai mare decât cererea. Si nici asta nu ar fi problema, ci ca nivelul concurentei este foarte sus. Cantitatea de literatura buna, vorbim de cei mari, nu de cei slabi, care nu conteaza, autorii judeteni, este este foarte mare, si copleseste practic posibilitatile cumparatorului, si financiare, dar si disponibilitatea lui de a citi. Este limitata. Si timpul fizic, pe care poate vrei sa-l folosesti la altceva, sa dai mâncare la gaini, sa faci altceva. De ce sa citesti carti? Mai ales la fictiune”, ne-a declarat Petru Cimpoesu, la Salon. Cu acest zâmbet lucid asupra realitatii de la Pavilionul Romaniei de la Paris, Petru Cimpoesu a dat totusi câteva autografe. Mai târziu, spre finalul zilei, la standul de carte unde oferea autografe scriitoarea Amelie Nothomb era o coada de cititori de vreo zece metri, ingradita cu garduri metalice. (Laura Huiban)