Intr-un anuar editat in Franta, la 1890, judetul Bacau era descris ca fiind „cel mai important din Regat”.
Judetul, care era putin mai mic decât este astazi Bacaul si nu cuprindea „Valea Plângerii” – zona din stânga Siretului – era mai important decât, de exemplu, Braila, care era dedicat comertului. Judetul nostru avea o importanta economica superioara: mina de sare de la Târgu Ocna, exploatarile de petrol de la Moinesti si Solont, ca sa nu mai vorbim de faptul ca Bacaul era mare exportator de lemn si cereale.
Daca am analiza situatia economica a judetului astazi, mi-e teama ca suntem departe de nivelul de la 1890. Lemnul se exploateaza, dar profiturile dispar misterios, fara nici un efect asupra judetului. Petrolul s-a cam terminat, cerealele abia ajung pentru consumul de subzistenta al taranilor, iar sarea are o poveste extrem de complicata.
Din punct de vedere industrial, suntem aproape la nivelul anului 1890, intrucât cam tot ce s-a construit intre timp s-a demolat. Economic, deci, suntem la pamânt. Ceea ce e, oarecum, imbucurator, pentru ca, din punct de vedere politic, suntem sub pamânt.
