Într-o fotografie păstrată în arhiva Deșteptarea, ni se dezvăluie o scenă din Bacăul anilor ’60, surprinsă pe ceea ce astăzi numim Strada Mihai Viteazul, dar care atunci era cunoscută simplu drept Strada Mare. Este o fereastră spre un oraș care își trăia ultimele clipe ale unei epoci vechi, înainte ca modernizarea socialistă să-i rescrie radical înfățișarea.
În imagine, viața cotidiană pulsează calm: oamenii merg agale pe trotuare, câțiva bicicliști străbat drumul, iar o singură mașină, un vehicul de marfă cu prelata ridicată, domină carosabilul larg și curat. Mașinile erau o raritate atunci, iar pietonii stăpâneau strada.
Clădirile de pe margine spun o poveste și mai adâncă. Construcții vechi, unele cu fațade bogat decorate dar deja vizibil șubrezite, adăposteau magazine mici, prăvălii și ateliere.
Deasupra clădirilor, rețeaua de fire electrice și iluminat slab întreținut adaugă un farmec aparte, o imagine a unui oraș prins între trecut și viitor. La doar câțiva ani după ce această fotografie a fost realizată, multe dintre aceste case au fost demolate, pentru a face loc blocurilor de beton, parte dintr-un proiect amplu de sistematizare urbană.
Astăzi, Strada Mihai Viteazul arată complet diferit: aglomerație de mașini, trotuare largi, blocuri uniforme și puține urme ale farmecului de odinioară. Această fotografie rămâne mărturia unui Bacău care, deși modest și prăfuit, își păstra încă personalitatea, ritmul lent și farmecul autentic al vieții de provincie.
