Pe 5 noiembrie 1854, în satul Grozești din județul Bacău, s-a născut unul dintre cei mai remarcabili medici și farmacologi români, Emanoil Riegler. Originar dintr-o familie cu rădăcini franceze, familia Riegler a ajuns în Moldova în secolul al XIX-lea, iar Emanoil a crescut alături de fratele său geamăn, Mauriciu, și alți șase frați.
După ce au absolvit școala primară la Târgu Neamț și au urmat cursurile Seminarului „Sfântul Gheorghe” din Roman, cei doi frați au continuat studiile la prestigioasa Universitate din Viena, unde și-au obținut titlul de doctor în medicină în 1880. Emanoil Riegler s-a întors în Iași în 1881 și și-a început cariera universitară, ocupând inițial postul de profesor suplinitor la catedra de Chimie a Facultății de Medicină. Un an mai târziu, a devenit profesor titular și și-a dedicat viața predării și cercetării în domeniul medical.
Unul dintre momentele semnificative ale carierei sale a fost înființarea, în 1903, a Serviciului de clinică terapeutică la Spitalul „Sfânt Spiridon” din Iași. Aici, Emanoil Riegler a pus bazele unui sistem medical modern, având grijă de pacienți și formând generații de viitori medici. De asemenea, el a fost un pionier în dezvoltarea asistenței medicale de urgență în Iași, fiind unul dintre organizatorii serviciului de salvare din oraș.
Contribuția sa majoră la domeniul medical a fost metoda biuretului, o tehnică biochimică de dozare a proteinelor. Această metodă, creată de Emanoil Riegler, a avut un impact semnificativ în cercetarea științifică și în diagnosticarea afecțiunilor medicale, reprezentând o piatră de temelie în analizele biochimice ulterioare.
Prestigiul său în domeniul medical l-a adus în atenția Academiei Române, care l-a ales membru corespondent în martie 1904. De-a lungul carierei sale, Emanoil Riegler a fost și președintele Societății de Medici și Naturaliști din Iași în perioada 1904-1905. A contribuit la înființarea Revistei Medico-Chirurgicale, prima publicație medicală românească, consolidând astfel prestigiul medicinei românești în comunitatea științifică internațională.
Moartea sa, la 30 august 1929, a lăsat în urmă o moștenire remarcabilă. În semn de recunoaștere pentru contribuția sa inestimabilă la dezvoltarea medicinei și farmacologiei românești, amfiteatrul Clinicii a III-a Medicală din Spitalul „Sfânt Spiridon” îi poartă numele. De asemenea, Școala cu clasele I-VIII „Dr. Emanoil Riegler” din comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț, a fost construită pe terenul donat de către acest ilustru medic, asigurându-se astfel că numele și realizările sale sunt transmise și generațiilor viitoare.
Astfel, Emanoil Riegler rămâne un exemplu strălucit al dedicării și pasiunii în domeniul medical, inspirând generații întregi de medici și cercetători români să continue să facă descoperiri și să îmbunătățească sistemul medical în beneficiul întregii societăți.
